E titlul tau, M.

•noiembrie 8, 2014 • Lasă un comentariu

Ada sau ardoarea

Nu ma cunosti. Nu m-ai cunoscut niciodata, desi am impartit totul.

Te-am urmat mereu, chiar si cand ai gresit drumul. Te-am lasat sa plangi atunci cand ai simtit nevoia. Ti-am transmis o incurajare cand nimeni nu iti era aproape. Ti-am dat incredere in tine, chiar daca tu nu ai primit-o niciodata. Te-am iubit intotdeauna si te-am crezut cea mai frumoasa fiinta din lume. Te-am hranit cu amintiri dulci. Te-am impins sa faci lucruri necugetate pentru cel de care esti indragostita. Ti-am pastrat credinta atunci cand nu mai vroiai sa auzi de ea. Si te-am suportat atunci cand ai fost de nesuportat.

Nu ma cunosti. Nu m-ai cunoscut niciodata, desi traiesc in tine, desi tu traiesti prin mine. Pana la urma, nu sunt decat o amarata de inima care bate. Care, de fapt, te bate la cap.

Vezi articolul original

Quelqu’un m’a dit

•martie 3, 2014 • Lasă un comentariu

Ada sau ardoarea

Cineva mi-a spus ca sunt frumoasa,

dar eu nu l-am crezut.

Cineva mi-a spus ca atunci cand plang,

i se rupe sufletul in bucatele mici,

dar eu le-am adunat pe toate si le-am lipit la loc.

Cineva mi-a spus ca e posibil sa ma viseze cineva candva,

dar eu i-am spus ca sunt realitatea lui.

Cineva mi-a spus ca sunt slaba,

dar eu i-am spus ca am forta pentru a-l apara.

Cineva mi-a spus ca sunt visatoare,

dar eu i-am spus ca sunt doar norocoasa,

caci nu toate visele se implinesc.

Cineva mi-a spus ca ma iubeste, si l-am crezut. 

Vezi articolul original

Sens

•februarie 10, 2014 • Un comentariu

Drumuri. Mi-e dor de bagaje care nu se inchid din cauza ca sufletul tau e prea mare. Mi-e dor de cafeaua varsata pe camasa ta, sau poate de lacrima lasata pe fundul cestii cu buza sparta. Flori uscate, firimituri de dragoste. Din nou, drumuri. Nevoie sa plec, dor sa iti spun cate mai avem de facut inainte sa pornim motorul. Indoiala ca am gresit momentul, siguranta ca trebuie. Trebuie ceva, dar nu stiu ce. Fara sens. Scriu fara sens, sunt fara sens… pentru ca vreau sa plecam pe drumuri fara sens. Si poate vom avea totul, poate vom avea un sens. O senzatie. O amintire la care nici nu te-ai gandit pana acum. Un drum. 

Imagine

 

 

Fotografie realizata de Romanian Photography 

https://www.facebook.com/MMSoulPhotography

High-tech

•februarie 7, 2014 • Lasă un comentariu

Ada sau ardoarea


Cuvintele imi curg pe ecran cu viteza a 3 GB. Si nu-ti pot spune ca te iubesc intr-o maniera mult prea romantata, caci nu-mi permite tehnologia. Faptul ca pot trasa aceste 8 litere in culorile unui GB al placii video, nu ma prea ajuta. Temperatura hardului de 40 grade nu-ti topeste inima. Iar faptul ca alerg cu un calculator in brate, incercand sa te gasesc printre picaturi de ploaie, nu te intoarce din drum.

Si desi ma reprezinta aceste cifre si imi tin de companie atunci cand nu te am langa mine fizic, nu ele te iubesc, nu ele te cheama, nu ele iti urla cat imi lipsesti. Inima mea nu e un hard de 1 TB. Mintea mea nu e un laptop care trebuie reincarcat o data la 2 ore si jumatate. Eu nu sunt un gadget. Dar depind de ele…

[….]

S-a oprit ploaia acum. Trebuie sa apari…

Vezi articolul original 11 cuvinte mai mult

Elisa

•februarie 2, 2014 • Lasă un comentariu

Ochii tai mari si calzi sunt primul lucru care imi vine in minte atunci cand ma gandesc la tine. Desigur, nu pot sa uit rasul tau incredibil, desi erai bolnava, in momentul in care ai aflat ca, inarmata cu un buchet de flori, revista de moda si pachet gigant de servetele umede, eram la usa salonului cu numarul 526, doar ca gresisem spitalul. Cafeaua bauta cu tine are alt gust, are gust de povesti nemuritoare, de zambete furate baiatului care ti-o serveste, de dorinte mari, de copil nevinovat cu planuri multe de viitor. De aceea, nu intru niciodata singura la KFC. Datorita tie imi amintesc cu placere de liceu, de pauzele in care ma urcam pe banca ta si nu te lasam sa-ti scrii temele si problemele la matematica (pe care nu le rezolvai acasa ?!), de lucrarile la care copiam de la tine si luam mereu nota mai mare ca tine, de drumurile inapoi spre casa, cand te tineam in frig o jumatate de ora de vorba, si mureai de foame.

Nu am inteles niciodata de ce nu ma lasi sa te fotografiez, dar cumva, sufletul meu te-a imortalizat, nu iti da drumul vreodata, nu te uita vreodata, nu-si poate relua activitatea zilnica fara sa te simta aproape, chiar si virtual. Da, probabil de aceea nu am nevoie de fotografii cu tine- te port mereu cu mine, tu esti o parte din mine. Nu esti cea mai buna prietena a mea, esti mana mea dreapta, piciorul meu stang (cu cel drept mereu ma lovesc de coltul patului), ochiul meu stang (cel drept, adesea, ma bate), unghia degetului aratator (pentru ca e cea mai frumoasa). Esti parte din zambetul meu, din parfumul meu, din felul meu de a fi. Esti mai mult decat un suflet pereche.

Si, cumva, in semn de multumire, ti-am scris aici un “te iubesc” mai lung decat toate pe care ti le-am spus pana acum, ca sa nu uiti nici tu de mine, ca sa recitim peste ani, cand vom fi “senile, si nu ne vom aduce aminte ca am fost prietene, si ne vom putea reimprieteni”!

Imagine

Impreuna

•ianuarie 28, 2014 • Lasă un comentariu

E frig ca sa ne dorim sa fie cald.

Si e gol ca sa ne dorim sa-l umplem.

Suntem singuri ca sa ne dorim sa ne indragostim.

 

Si o facem…

Ne asezam pe banca,

ne tinem de mana,

asteptand o alta iarna,

cand sigur ne va fi cald. 

 

Imagine

Fotografie realizata de Romanian Photography

https://www.facebook.com/MMSoulPhotography

Franturi de rai…

•ianuarie 26, 2014 • Lasă un comentariu

“N-ai dezmierda de n-ai ştii să blestemi.
Surâd numai acei care suspină.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi
cu fruntea jos, în pulberea amară.
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
e că mureai în lacrima de-aseară”.

(Radu Gyr)

Imagine

Fotografie realizata de M.M. Soul Photography

https://www.facebook.com/MMSoulPhotography

„Life goes on”

•decembrie 9, 2013 • Lasă un comentariu

Nu, viata nu merge inainte. Vorbesti ca si cum viata ar fi o forta nemarginita care te trage dupa ea, impotriva vointei tale, si ti-ar da de mancare, ti-ar mobiliza picioarele, ti-ar umple plamanii de oxigen. Nu, nu viata merge inainte, ci tu! Tu alegi sa iti depasesti fricile, dezamagirile, lacrimile, amintirile mult prea grele si cenusii. Tu alegi sa-ti continui drumul, tinand de mana sperante anemice. Tu alegi sa cauti nu un soare, ci macar o lumanare care sa-ti incalzeasca sufletul.

 

Desi pare foarte optimista aceasta idee cum ca viata merge inainte, este teribil de trista. Arata ca tu nu ai mai avea forta interioara sa mai alergi vreodata catre bucurie, ca tu nu ai mai avea incredere  nu doar in oameni, ci si in tine. Ca si cum ai fi o papusa, agatata de franghiile durerii si viata te duce fara destinatie, te duce ca asa trebuie.

 

Nu, omuletule, nu lasa viata sa mearga inainte, mergi tu inainte! Cauta in tine speranta, credinta, dorinta de a continua drumul si de a gasi in cale zmeurica si flori de tei, dar si curajul de a trece peste buruieni. Si nu uita ca tu dai viata, nu ea pe tine… 

 

Image

 

Fotografie realizata de M.M. Soul Photography

https://www.facebook.com/MMSoulPhotography?fref=ts

Intre doua lumi

•decembrie 2, 2013 • Lasă un comentariu

Sunt sigura ca te-am mai intalnit candva, candva cand nu stiai de mine, de noi, cand poate aveam alta culoare la par, la ten, la suflet. Sunt sigura ca te-am cautat printre ruine, ca ti-am urmarit privirea azurie, ca am tanjit sa-ti ating pielea tabacita de amintirile altor vieti. Sunt la fel de sigura ca te-am iubit dinainte sa fi existat, asa cum soarele rasare. Fara definitii. Inexplicabil. Simplu ca adierea vantului care te-a adus inapoi la mine, care mi-a rostit numele tau si m-a facut sa-mi amintesc…

 

Numele tau suna a furtuni de nisip, a instrument uitat de lume, a cantec de dragoste neimplinita, a plansetul unei lumi inchistate in traditii… Numele tau suna a rugaciune, a dor, a stropi de ploaie in desert. Tu ai numele vietii pe care am trait-o si vietii pe care o voi trai. Porti numele unei iubiri care nu se poate masura si nu se poate evapora.

 

Vantul care adie acum este de fapt declaratia ta de dragoste de acum mii de ani, la marginea unui desert, in mijlocul unor ruine, inainte de o furtuna de nisip, in timp ce soarele apune… 

Aburind

•noiembrie 7, 2013 • Lasă un comentariu

Nu se poate sa ma fi uitat. Stiu ca a trecut mult prea mult timp, dar eu inca imi aduc aminte viata din ochii tai atunci cand imi urmareai lingurita care isi scurgea mierea in sufletul tau. De fapt, in ceaiul tau. Doar ca atunci sufletul tau era al meu. Obisnuiam sa-ti beau ceaiul inainte sa ti-l indulcesc. Iti lasam tie dulceata buzelor mele. Acum mi s-au uscat buzele si nici macar nu mai beau ceai, nu mai pot. Aburii care se ridica din cana sunt amintiri atat de frumoase, incat nu pot suporta evaporarea lor: dimineti reci invelite in patura rosie mult prea mica pentru amandoi, paine prajita la soarele de mai, linistea rasuflarii tale, aparatul de fotografiat zgariat de fericire.

 

Acum prefer sa nu pregatesc ceaiul, insa nu pentru ca nu-mi face placere sa-mi amintesc de tine, ci pentru ca nu rezist sa-mi eliberez mintea de iubirea pe care am trait-o alaturi de tine. Ma doare fiecare frunza uscata care se pierde in apa fierbinte din ibricul innegrit. Ma doare capacul borcanului de miere. Ma doare cana crapata de lipsa ta. Dar eu stiu…eu stiu ca nu se poate sa ma fi uitat, pentru ca tu iti bei ceaiul verde in fiecare dimineata. Neindulcit.

 

Imagine

 Fotografie realizata de M.M. Soul Photography

https://www.facebook.com/MMSoulPhotography?fref=ts