Aburind

Nu se poate sa ma fi uitat. Stiu ca a trecut mult prea mult timp, dar eu inca imi aduc aminte viata din ochii tai atunci cand imi urmareai lingurita care isi scurgea mierea in sufletul tau. De fapt, in ceaiul tau. Doar ca atunci sufletul tau era al meu. Obisnuiam sa-ti beau ceaiul inainte sa ti-l indulcesc. Iti lasam tie dulceata buzelor mele. Acum mi s-au uscat buzele si nici macar nu mai beau ceai, nu mai pot. Aburii care se ridica din cana sunt amintiri atat de frumoase, incat nu pot suporta evaporarea lor: dimineti reci invelite in patura rosie mult prea mica pentru amandoi, paine prajita la soarele de mai, linistea rasuflarii tale, aparatul de fotografiat zgariat de fericire.

 

Acum prefer sa nu pregatesc ceaiul, insa nu pentru ca nu-mi face placere sa-mi amintesc de tine, ci pentru ca nu rezist sa-mi eliberez mintea de iubirea pe care am trait-o alaturi de tine. Ma doare fiecare frunza uscata care se pierde in apa fierbinte din ibricul innegrit. Ma doare capacul borcanului de miere. Ma doare cana crapata de lipsa ta. Dar eu stiu…eu stiu ca nu se poate sa ma fi uitat, pentru ca tu iti bei ceaiul verde in fiecare dimineata. Neindulcit.

 

Imagine

 Fotografie realizata de M.M. Soul Photography

https://www.facebook.com/MMSoulPhotography?fref=ts

Reclame

~ de Ada pe Noiembrie 7, 2013.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: