„Life goes on”

•Decembrie 9, 2013 • Lasă un comentariu

Nu, viata nu merge inainte. Vorbesti ca si cum viata ar fi o forta nemarginita care te trage dupa ea, impotriva vointei tale, si ti-ar da de mancare, ti-ar mobiliza picioarele, ti-ar umple plamanii de oxigen. Nu, nu viata merge inainte, ci tu! Tu alegi sa iti depasesti fricile, dezamagirile, lacrimile, amintirile mult prea grele si cenusii. Tu alegi sa-ti continui drumul, tinand de mana sperante anemice. Tu alegi sa cauti nu un soare, ci macar o lumanare care sa-ti incalzeasca sufletul.

 

Desi pare foarte optimista aceasta idee cum ca viata merge inainte, este teribil de trista. Arata ca tu nu ai mai avea forta interioara sa mai alergi vreodata catre bucurie, ca tu nu ai mai avea incredere  nu doar in oameni, ci si in tine. Ca si cum ai fi o papusa, agatata de franghiile durerii si viata te duce fara destinatie, te duce ca asa trebuie.

 

Nu, omuletule, nu lasa viata sa mearga inainte, mergi tu inainte! Cauta in tine speranta, credinta, dorinta de a continua drumul si de a gasi in cale zmeurica si flori de tei, dar si curajul de a trece peste buruieni. Si nu uita ca tu dai viata, nu ea pe tine… 

 

Image

 

Fotografie realizata de M.M. Soul Photography

https://www.facebook.com/MMSoulPhotography?fref=ts

Intre doua lumi

•Decembrie 2, 2013 • Lasă un comentariu

Sunt sigura ca te-am mai intalnit candva, candva cand nu stiai de mine, de noi, cand poate aveam alta culoare la par, la ten, la suflet. Sunt sigura ca te-am cautat printre ruine, ca ti-am urmarit privirea azurie, ca am tanjit sa-ti ating pielea tabacita de amintirile altor vieti. Sunt la fel de sigura ca te-am iubit dinainte sa fi existat, asa cum soarele rasare. Fara definitii. Inexplicabil. Simplu ca adierea vantului care te-a adus inapoi la mine, care mi-a rostit numele tau si m-a facut sa-mi amintesc…

 

Numele tau suna a furtuni de nisip, a instrument uitat de lume, a cantec de dragoste neimplinita, a plansetul unei lumi inchistate in traditii… Numele tau suna a rugaciune, a dor, a stropi de ploaie in desert. Tu ai numele vietii pe care am trait-o si vietii pe care o voi trai. Porti numele unei iubiri care nu se poate masura si nu se poate evapora.

 

Vantul care adie acum este de fapt declaratia ta de dragoste de acum mii de ani, la marginea unui desert, in mijlocul unor ruine, inainte de o furtuna de nisip, in timp ce soarele apune… 

Aburind

•Noiembrie 7, 2013 • Lasă un comentariu

Nu se poate sa ma fi uitat. Stiu ca a trecut mult prea mult timp, dar eu inca imi aduc aminte viata din ochii tai atunci cand imi urmareai lingurita care isi scurgea mierea in sufletul tau. De fapt, in ceaiul tau. Doar ca atunci sufletul tau era al meu. Obisnuiam sa-ti beau ceaiul inainte sa ti-l indulcesc. Iti lasam tie dulceata buzelor mele. Acum mi s-au uscat buzele si nici macar nu mai beau ceai, nu mai pot. Aburii care se ridica din cana sunt amintiri atat de frumoase, incat nu pot suporta evaporarea lor: dimineti reci invelite in patura rosie mult prea mica pentru amandoi, paine prajita la soarele de mai, linistea rasuflarii tale, aparatul de fotografiat zgariat de fericire.

 

Acum prefer sa nu pregatesc ceaiul, insa nu pentru ca nu-mi face placere sa-mi amintesc de tine, ci pentru ca nu rezist sa-mi eliberez mintea de iubirea pe care am trait-o alaturi de tine. Ma doare fiecare frunza uscata care se pierde in apa fierbinte din ibricul innegrit. Ma doare capacul borcanului de miere. Ma doare cana crapata de lipsa ta. Dar eu stiu…eu stiu ca nu se poate sa ma fi uitat, pentru ca tu iti bei ceaiul verde in fiecare dimineata. Neindulcit.

 

Imagine

 Fotografie realizata de M.M. Soul Photography

https://www.facebook.com/MMSoulPhotography?fref=ts

„Chiar daca lumea s-a impartit stupid la doi”

•Octombrie 14, 2013 • Lasă un comentariu

Ada sau ardoarea

Iasomia a inceput sa infloreasca. Isi imprastie amintirile doar pentru a te inveseli. Insa, tu tot trista ramai, copilul meu, tot trista…

Hai, te rog, ia o petala de iasomie in palma. Adu-ti aminte ce frumos era candva. Dar nu uita ca va fi bine. Nu uita ca lacrimile tale vor seca, pentru ca iasomia se va usca, va avea nevoie de apa… Copilul meu, va trebui s-o uzi, va trebui s-o ajuti sa-si faca alte amintiri… Alte flori… Alte miresme…

Ti-am preparat o infuzie din iasomia aceasta, dar ceaiul a inceput deja sa se raceasca. Pentru ca ai plecat, copilul meu…iar iasomia s-a uscat.

Vezi articol original

All the love I have is what you feel

•Septembrie 17, 2013 • Lasă un comentariu

https://www.youtube.com/watch?v=cm_mHBNXsKg

 

903842_331676800268036_1956108045_o

 

 

Fotografie realizata de M.M. Soul Photography

https://www.facebook.com/MMSoulPhotography

Povestea unui barbat in sala oglinzilor

•Septembrie 11, 2013 • Lasă un comentariu

Ada sau ardoarea

Cand eram copil, obisnuiam sa cred ca oglinda spune totul despre frumusetea unei femei. Pana si printesele si vrajitoarele din basme isi intrebau oglinjoarele cine e cea mai frumoasa din tara. Intre timp, crescand, am cunoscut femei frumoase despre care oglinda nu spunea nimic altceva in afara de buze carnoase, ochi migdalati, gene stufoase, obraji netezi, ten curat, spate arcuit si talie de viespe. Problema era ca eu vedeam ceea ce oglinda nu putea arata; vedeam urmele unui trecut murdar, vedeam greselile irevocabile, vedeam vorbele imputite la adresa unor necunoscuti, vedeam nepasarea, vedeam frivolitatea. Vedeam uratenia unor femei atragatoare. Le-am frecventat o buna perioada de vreme, pana cand am cunoscut o femeie careia oglinda nu-i dadea credit. Caci, vedeti voi, oglinda e un critic implacabil, neindoielnic real, dar insuficient.

Ceea ce m-a atras la ea au fost picioarele carora oglinda le taia orice elan. In rest, oglinda nu arata nimic…

Vezi articol original 92 de cuvinte mai mult

Iti permiti ?

•August 27, 2013 • Lasă un comentariu

Ada sau ardoarea

In jurul meu, inevitabil, apar oameni care se vand sau care sunt vanduti. Chiar de curand, intr-un centru de cumparaturi am observat (fiind lesne de observat) 2 prostituate. Nu, nu asa zisele pitipoance, nici acele femeiuste care incearca sa iasa in evidenta cu anumite componente corporale, ci chiar 2 prostituate. Nu mi s-a dat “ocazia” inainte sa cunosc, si in plus, nu credeam ca as fi putut sa recunosc o astfel de persoana.

Nu am sa judec, au facut-o altii inca din vremuri apuse, si o vor mai face. Am sa ofer doar imaginea unor femei: sclipici, pieptul si abdomenul la vedere, cercel in buric, in limba, in buza, in spranceana dreapta, gene false, blonda, dar si bruneta, fond de ten- nuanta cat mai inchisa, o alta cat mai deschisa, mult roz, mult negru, mult rimel, mult dermatograf, multa mandrie. Un nas in vant si ochi care sclipeau mai mult…

Vezi articol original 131 de cuvinte mai mult