E titlul tau, M.
Nu ma cunosti. Nu m-ai cunoscut niciodata, desi am impartit totul.
Te-am urmat mereu, chiar si cand ai gresit drumul. Te-am lasat sa plangi atunci cand ai simtit nevoia. Ti-am transmis o incurajare cand nimeni nu iti era aproape. Ti-am dat incredere in tine, chiar daca tu nu ai primit-o niciodata. Te-am iubit intotdeauna si te-am crezut cea mai frumoasa fiinta din lume. Te-am hranit cu amintiri dulci. Te-am impins sa faci lucruri necugetate pentru cel de care esti indragostita. Ti-am pastrat credinta atunci cand nu mai vroiai sa auzi de ea. Si te-am suportat atunci cand ai fost de nesuportat.
Nu ma cunosti. Nu m-ai cunoscut niciodata, desi traiesc in tine, desi tu traiesti prin mine. Pana la urma, nu sunt decat o amarata de inima care bate. Care, de fapt, te bate la cap.
Ada…seninătatea ta e…altfel.
Este..doar îi e combustibil.
Inima ta are atâta iubire încât să acopere planeta pe care trăieşte dragostea ta.
Un gând cu drag îţi trimit; o vreme nu ne vom mai auzi pentru că simt că nu mai vreau să scriu!
Ce s-a intamplat ?
Scumpa mea, avem nevoie uneori să facem un pas în urmă de noi, spre a ne vedea mai bine pe noi înşine; mai clar a percepţie. Nu îi putem descâlcit pe alţii, altfel. Decât cunoscându-ne atât cât am desluşit din noi pe drumul care ne suntem; al cunoaşterii sinelui. În aceste două zile m-am întrebat multe şi am putut şi să îmi răspund. Pentru că aş detesta să nu fiu în armonie cu mine însămi în pasul meu spre mine. Un gând mi-a fost, printre altele, şi acest blog al meu, înţelesul şi rostul lui pentru mine, nu pentru altcineva. Mi-am răspuns multor gânduri.
Eşti o scumpă! Te îmbrăţişez cu drag.
„Nu ma cunosti. Nu m-ai cunoscut niciodata, desi am impartit totul.”
Foarte frumos:)
si eu visam pe cineva M la un moment dat
Reblogged this on Ada sau ardoarea.