Striga mai tare si sigur te va auzi cineva!

E inuman sa ranesti o fiinta vie. Sa folosesti asupra-i arme albe sau trupul mai puternic. Sa ataci si sa dobori. Sa ingrozesti si sa omori. Dar cand folosesti cuvinte necenzurate se mai numeste crima ?

Mai ales cand traiesti o viata cu un om, cand ii dedici tot ceea esti, iar omul te intreaba „Ce ai facut tu mai exact pentru mine ? Era obligatia ta.”, cum se va numi ? Omucidere din culpa ? Din neatentie ? Sau doar o simpla discutie, cum prefera modernistii sa numeasca necazurile din viata noastra, a tuturor ?

Dar poate ca numele nu este atat de important precum sunt consecintele. Poate ca maniera in care ii este distrusa incredere de sine a persoanei care a dat totul si care nu a primit nimic in schimb nu este atat de semnificativa, precum ultima rasuflare a acelei persoane.

Ni se spune ca nu suntem singurii care trec prin anumite probleme, ca suntem puternici. Dar, revin, se poate numi putere atunci cand inca ii dedici o dragoste imensa unui om, iar acela iti reproseaza ca nici macar asta nu ai stiut sa o faci bine ?

Ce e puterea ? Ce e singuratatea ? Ce e o femeie alaturi de un barbat ?

Ce e dragostea ? Ce esti tu, cel care nu vezi ca poti ucide prin cuvinte ?

Ce e moartea ? Si cand se intampla ?

Daca o vei omori, numele tau va starui pe buzele-i uscate. Si se va gandi la tine in ultima clipa. Si te va iubi. Te va fi iubit cat n-ai iubit-o tu.

P. S. Cineva special spunea „Sa te fereasca Dumnezeu de cei ce te-au iubit candva!”. Pe ea nu a ferit-o. Sau poate ca ea nu a vrut sa se fereasca.

Reclame

~ de Ada pe martie 4, 2010.

5 răspunsuri to “Striga mai tare si sigur te va auzi cineva!”

  1. Nimeni nu e obligat să facă ceva anume…pentru cineva anume. Poate face multe, dar nu din obligaţie. Nici măcar din una morală. Sau poate acesta ai fi singurul caz acceptat…a nu avea faţa compromisului. A „sacrificiului” dus până la capăt, din motive doar de tine ştiute. Ca mecanisme declanşatorii.

    „Ai fost obligată să o faci”…în sensul de a fi fost obligaţia cuiva…impusă de cine? De ce?

    E justificarea laşului pentru incapacitatea de a purta recunoştinţă. Nu că i-ar fi cerut-o cineva. E răspunsul la îndemâna celui care nu vrea să se simtă dator şi recunoscător pentru ceva.

    Ştii cum se spune! Recunoştiinţa-i grea povară!

    Se duce greu. Şi laşii aleg să nu o ducă. Aleg să spună:”Era obligaţia ta”!

    Un om îţi poate închina viaţa lui, din iubire necondiţionată! A fost alegerea lui.
    Nicidecum obligaţia.
    Şi din nobleţe sufletească, nu aşteaptă nimic din partea ta să ai.
    Ai putea avea măcar obligaţia morală. De a respecta. Acea viaţă. Şi proprietarul sau proprietara ei, după caz!

  2. 8 Martie fericit, draga mea cea tare dragă!

  3. E tare sensibil textul… Sa fii ucis prin cuvinte. De fapt esti zdrobit, nici mort nici viu. Zdrobit.

  4. Oare cate persoane omoram zilnic, fara ca macar sa stim…?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: