O alta lume
Imaginati-va o alta lume. Imaginati-va in alta lume si in alte piei.
Oamenii sunt copaci. De-a lungul tinutei lor impunatoare- pamantul forestier, creaturi diverse si perverse apar, facandu-le rani prin prisma distractiei lor axate pe gratare si foc. Lasa in urma lor rani adanci in carnea ta, asupra carora doar ploaia ce provine din timpul care-si plange soarta le mai poate remedia.
Pe de alta parte, care mai de care se inalta trufas, in plina durere anosta, toti fiind dominati de mandrie si curaj; se inmultesc frivol, in incercarea de a perpetua specia prin seminte, insa o realizeaza dezinteresat si rece, fara sentiment. Oamenii intitulati sugestiv copaci nu au masti ce se contracta sau se intaresc atunci cand observa la seamanul sau dilatarea unei pupile de pe miile de ochi situati pe frunze sau de rimelul maroniu, imbatranit de gusturi proaste. Acest fapt nu desluseste nicidecum frica sau grija pe care ei ar putea sa o simta- ei nu simt. Nici dragoste, nici sex, nici grija, nici teama. Doar durerea ii apasa, durerea incarcata de flacari ce le invineteste sufletul hilar.
Ei nu pun baza nici pe hrana, caci se hranesc acele creaturi hidoase din carnea si pielea lor groaznic de stacojita, acele creaturi care traiesc din gratare si hartii ce aduc a culoarea ochilor “copacilor”. Ei nu au industrie, nu au turism. Au doar ochi in loc de frunze, brate in loc de crengi, organe sexuale in loc de fructe, creier in loc de radacini. Nici pe acesta din urma nu il folosesc, concentrandu-l pe durere. Ei traiesc din acea durere, desi nu au protectie; plang atunci cand sunt atacati, cand dintr-o vijelie sunt doborati, ucisi, maltratati si violati.
Doar o mica diferenta…
Creaturile ce poarta numele de “oameni” adorm seara de seara in puful paturii de acasa, in timp ce copacii care ar TREBUI sa poarte numele de “oameni” dorm, bietii de ei, in picioare.
O sa vina si vremea cand copacii nu o sa mai vada asemenea grozavenii.
Oamenii se vor autodistruge sau vor pleca spre alta planeta.
Dar natura a avut mereu puterea de a se autogenera si de a supravietui.
Foarte sugestiv şi profund, Ada!
Oameni vs. copaci!
Versus. Împotriva.
Sau care pe care!
În final rămâne doar unul. Cel mai puternic. Cel mai rezistent.
Omul sau copacul.
Omul?
Sau copacul…
Sau omul ca un trunchi de copac?
Sau omul trunchiat?
Care nu a crescut şi nu va creste niciodată pe verticală!
Vertical.
Foarte adânc şi mişcător!
Venind din adâncimile unui foarte frumos suflet.
Înţeleapta mea Ada!
Încă o dată, foarte frumos!
Superb! Trist este ca acele creaturi, le taie adesea bratele copacilor, pentru a-si incalzi golul in care ar fi trebuit sa stea sufletul, iar ei, copacii, nu se mai pot imbratisa, dar isi trimit cate o frunza, in semn de mangaiere, si de speranta!