Act
Mi-am pus increderea in niste file de poveste. In cartile pe care le-am citit. In Lolita lui Nabokov. In pamanteanul iubit al lui Preda. In nunta din cer a lui Eliade. In invitatia la vals a lui Drumes. In peronul lui Paler. In raul Piedra a lui Coelho. In geisha lui Golden. In sanctuarul lui Faulkner. In Otilia lui Calinescu. In Michelangelo lui Hall. In torentul lui Desmarest. In interviul lui Borges. In versurile lui Minulescu. In femeile lui Cartarescu. In patul lui Petrescu. In jocul lui Mitru. In disperarea lui Cioran. In opiumul lui Cocteau. In intelepciunea lui Noica. In scrisorile lui Vargas Llosa. In imaginea din oglinda a lui Brown. In istoria lui Balzac.In Notre-Dame-ul lui Hugo. Si am ratacit mai mult printre unii din ei. Am stat de vorba cu omul norocos, dar si cu imaginea dintr-o oglinda sparta a lui Paler. Am ascultat alchimistul, prostituata Maria, vrajitoarea Atena si femeia Veronika a lui Coelho. M-am jucat cu pixelii si cu jurnalele lui Cartarescu si i-am cunoscut adolescenta. Am mai analizat adevarul minciunilor lui Vargas Llosa. Mi-am amestecat tristetea cu ispitele lui Cioran, dar si nostalgiile cu versurile si nuvelele lui Borges. M-am ascuns in spatele unor scrisori de dragoste scrise de Drumes. Am adormit in ultima noapte de dragoste si m-am trezit in intaia noapte de razboi, printr-un act venetian al lui Petrescu. Dar, in ciuda a tot, nu am tradat. M-am indragostit de un om, nu de o poveste.
actul tau este extrem de interesant ca idee. adica eu, Ada, am citit atatea povesti/carti, le-am trait crezand ca sunt viata mea, le-am trait ca pe niste adevaruri de necontestat fiindca aveau fiecare in spate viata adevarata. numai ca, atunci cand am pasit in realitate omul intalnit si dragostea ce mi se cuveneau, erau din alta lume, straini mie si necunoscuti. doua lumi paralele: scrisul si viata. prin scris mesterul de cuvinte se refugiaza intr-o lume creata cu migala, care seamana ca o sora geamana celei in care respira. asta arata inca odata, si astfel, ca lumea in care traim este extrem de indepartata de lumea pe care o visam. adica cea pe o dorim cu adevarat.
textul poate fi prelucrat dezvoltandu-l, adica aducand elementele concrete in care te-ai oglindit. ca realizare artistica remarc:”Am adormit in ultima noapte de dragoste si m-am trezit in intaia noapte de razboi”
n
Povestile’s pustii si reci.
Doar oamenii au caldura necesara iubirii. Si nici aceia toti.
[…] A se citi Act. […]
Ca o carte deschisa « Ada sau ardoarea said this on ianuarie 17, 2010 la 2:45 pm |