Arta de a te desparti

Unele despartiri iti raman gravate in hipotalamus, asa cum se graveaza un epitaf pe mormantul unui batran. Nu se pot uita, nu se pot sterge, caci nu cunosc caile tehnologiei care avanseaza tot mai mult. Nu se poate apasa pe un buton care te-ar dispensa de durerea ce ti-au provocat-o. Personal, nu am trait decat o durere, atunci cand m-am despartit de mine, copil fiind, caci stiam ca n-am sa ma mai pot intoarce in copilarie si in gandurile de atunci.

In rest… m-am lasat ametita de o tristete surda si oarba, care, in cele din urma, a trecut. Greu, dar a trecut. Insa, nu ma plang. Poate ca sunt mandra de numarul oamenilor de care m-am despartit. Si nu vorbesc aici despre relatii de dragoste, caci parca a devenit un cliseu sa legam despartirea de iubire. Vorbesc despre oameni in sine, prieteni, amici, profesori, parinti, necunoscuti chiar. Vorbesc de cei care se intorc impotriva ta, care pur si simplu nu te mai vor in viata lor, care te dau la o parte.

Nu sunt nici ipocrita – si eu am dat la o parte dintr-un motiv (poate) absurd: nu am mai avut chef de ei. Dar sentimentul de tristete a mers de mana cu mine de-a lungul tuturor despartirilor din viata mea si nu l-am renegat; ar fi fost o nesimtire din partea mea, caci dupa ce te desparti, doar el mai ramane. Daca m-as fi despartit pana si de el, ma puteam numi un om imbecil si incheiam discutia.

E important sa constientizezi, sa-ti asumi acel „du-te” care ori ti se spune, ori il spui tu. Si in ultima instanta, e important sa stii sa te desparti. Unele despartiri oricum raman gravate in hipotalamus… si inca iti mai poti aduce aminte.

* Acest text este in cinstea tuturor celor ce mi-au trecut pragul despartirilor din viata mea. Si le multumesc ca m-au maturizat plecand.

~ de Ada pe august 25, 2009.

2 răspunsuri to “Arta de a te desparti”

  1. Te maturizezi cât stai cu un om. Despărţirea e doar actul final, când întorci capul şi vezi că eşti singură pe bicicletă.

  2. Insa nu am realizat ce a insemnat fiecare om pana in momentul in care m-a lasat singura pe bicicleta. Nu am realizat cum isi lasa amprenta. Nu am realizat ca m-am schimbat… ca poate, m-am maturizat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: