„Chiar daca lumea s-a impartit stupid la doi”
Iasomia a inceput sa infloreasca. Isi imprastie amintirile doar pentru a te inveseli. Insa, tu tot trista ramai, copilul meu, tot trista…
Hai, te rog, ia o petala de iasomie in palma. Adu-ti aminte ce frumos era candva. Dar nu uita ca va fi bine. Nu uita ca lacrimile tale vor seca, pentru ca iasomia se va usca, va avea nevoie de apa… Copilul meu, va trebui s-o uzi, va trebui s-o ajuti sa-si faca alte amintiri… Alte flori… Alte miresme…
Ti-am preparat o infuzie din iasomia aceasta, dar ceaiul a inceput deja sa se raceasca. Pentru ca ai plecat, copilul meu…iar iasomia s-a uscat.
Ada sau ardoarea 