Lumina din lumina
Te-ai gandit vreodata ca depindem atat de mult de lucrurile pe care le-am creat, incat au ajuns sa ne conduca ele pe noi ?
M-am simtit atat de mica seara trecuta. Recunosc, am impietrit cand s-a stins orasul pentru cateva minute. Si m-am gandit ce ne-am face fara lumina. Brusc, m-am infrigurat. Mi-am dat seama cat de mica sunt. Mi-am dat seama ca suntem atat de preocupati sa stingem lumina in casele in care locuim pentru a economisi, incat uitam sa ne aprindem sufletul. Uitam, poate, sa daruim noi lumina, celor care nu au. Refuzam deseori sa-i incalzim pe cei de langa noi, pe motivul ca ei stiu oricum ca ii iubim, altfel n-am fi alaturi de ei. Dar corpul… corpul nu e de ajuns. Si nici felinarele de pe strazile umede si reci nu sunt de ajuns sa aprinda spiritele unor oameni impovarati de mult prea multa tristete.
Insa, te-ai gandit vreodata ca sufletul tau e ca o lumanare ? Si atunci de ce ai lasat-o sa se topeasca ? Ai fi putut sa aprinzi atat de multe alte lumanari…
Fotografie realizata de M.M. Soul Photography
Ada sau ardoarea 