Calatori curajosi
Au inceput sa vina pasarile tocmai din tarile calde, inapoi acasa. Se strang rand pe rand si cauta sperante in reintoarcerea lor. Insa, va spun, aici nu veti gasi decat o inima uscata de dor si maini infrigurate.
Nu inteleg de ce va intoarceti mereu acasa, in vantul acesta rece si taios, nu inteleg ce va leaga aici, din moment ce mereu va parasiti cuibul pentru care va chinuiti atat de tare sa-l construiti de fiecare data. Nu inteleg nici de ce va mirati ca eu nu plec cu voi catre un loc mai bun, mai cald. Pana la urma, pacatul vostru e mai mare- voi plecati catre palate colorate si incalzite, intorcandu-va mereu, insa eu…eu raman in mocirla mea rece, nemiscata, indurand cu stoicism regretul de a nu fi plecat nici macar o data. Nici macar o data…
He, he… ele urmaresc fericirea oriunde ar fi. Noi ramanem sa ne bata si soarele si vantul.
Reblogged this on Ada sau ardoarea.