Bagaj de greseli
– De ce nu iarta oamenii ?
– Dar de ce gresesc oamenii ?
– Pentru ca asa au fost creati.
– Inseamna ca unii dintre ei au fost creati sa nu ierte.
– Ce ne-am fi facut, insa, daca Cel care ne-a creat, n-ar fi iertat ?
– Nu suntem zei…
– Dar putem incerca sa fim dupa chipul si asemanarea lor.
– Si daca nu exista ?
– Ce ? Chipul lor ?
– Nu, zeii in sine. Cum putem fi dupa chipul si asemanarea unui… vid ?
– Zeii sunt acei oameni care am vrea noi sa fim, dar nu reusim.
– Te-ai gandit ca poate eu vreau sa fiu altfel ? Te-ai gandit ca poate zeul meu nu iarta ?
– Dar tu te-ai gandit ca poate, intr-o zi, vei avea nevoie sa fii iertata ?
– Asa si ? Ma ameninti ?
– Nu. Spun doar ca si tu esti om. Si tu vei gresi.
– Eu n-am sa-mi cer iertare.
– De ce ?
– Pentru ca nu pot.
– Atunci macar invata sa ierti, daca nu-ti poti cere iertare. Iar daca tu nu poti, apreciaza ca altii pot.
Ada sau ardoarea 
Iertarea e cea mai frumoasă artă…
Unii oameni nu iarta , altii iarta prea mult. Eu din ce vad in jurul meu cred… ca nu vom ajunge niciodata la echilibrul acela dupa care tanjim toti…
Ca să poți ierta, mai întâi trebuie să știi să-ți ceri iertare.
Ai spus ceva intelept, Cristian.
„Ada”Din intamplare am gasit blogul tau deschis la mine pe calculator uitat de pretena mea.Am aruncat privirea prin el .
mi-ai dat de gandit multe lucruri iti multumesc.
Cu drag Andrei. Si te mai astept.
Nu consider ca spun lucruri geniale sau neobisnuite, doar imi povestesc unele experiente, imi expun unele pareri si conceptii. Si ma bucur ca o parte din viata mea iti este de folos, atat tie cat si prietenei tale.
O seara frumoasa sa aveti impreuna!
eu cred ca nimeni nu greseste. doar procedeaza/actioneaza intr-un fel neconcordant, intr-un anumit moment, cu al altui nimeni care nu greseste. bineinteles, regulile trebuiesc respectate, iar asta produce greseala unuia sau a altuia, fie ca e vorba de conduita, fie ca e vorba de realitate radicala, plan fundamental. totusi, mai multa ingaduinta nu strica :)
Ai dreptate. Numai ca atunci cand nu esti in concordanta cu altcineva, esti acuzat „Ai gresit!”. Aici e nevoie de ingaduinta, de intelegere, de putina acceptare.
Poţi încerca să fii zeu; ideea este să nu fii „prea”.
Iar aceluia cu neputinţa iertării…cineva, undeva, lucreză pe căi misterioase…nu se ştie niciodată; iar dacă el crede că o ştie, va putea avea supriza de a constata că s-a înşelat, deşi pretinde a se cunoaşte atât de bine.
Am greşit înseamnă ce? Am greşit este o formă a regretului de a nu fi vrut ca un anume lucru să se întâmple, dar, printr-o ocurenţă, s-a întâmplat. De ce? Pentru că i-a fost cu putinţă. Din vina cui? Vina e cea care îţi dă un anume sentiment…i-o porţi ierta cuiva…i-o poţi uita.