Revolutie intrinseca
Stau in fata ta si cuvintele imi aluneca usor de pe buze. Cad cuvintele mele, cad din suflet pe tine. Si te dor cuvintele mele ca si cum ar fi pumni. Pumnii unei revolte interioare, pentru ca e greu sa exprim in cuvinte o realitate care nu poate fi descrisa in cuvinte. E un paradox, nu ? Nu-i nimic, toata societatea noastra traieste intr-un paradox continuu. Si stii de ce ? Pentru ca e greu ca acelora care ne conduc sa le pese de noi desi ar trebui sa le pese. Stam in fata lor si cuvintele ne aluneca usor de pe buze. Cad cuvintele noastre, cad din suflet pe ei. Si ii dor cuvintele noastre ca si cum ar fi pumni. Pumnii unei revolte interioare, pentru ca e greu sa traiesti bine atat timp cat abia reusesti sa traiesti.
Ada sau ardoarea 
Trăirea noastră…abia se poate numi supravieţuire…
As vrea sa spun ceva care sa nu te dezamageasca, dar… eu sunt convins ca nu-i dor nici cuvintele, nici altceva!
Singura situatie in care i-ar durea, ar fi daca cineva ar reusi sa le reduca ritmul in care se imbogatesc furand hrana saracilor, copiilor, batranilor si bolnavilor… Dar nu poate nimeni!
Mi-as fi dorit sa-i doara. Sunt dezamagita, dar nu pentru ca imi spui ca nu-i dor cuvintele, ci pentru ca sunt constienta ca asa este intr-adevar.
Mi-as fi dorit sa-i doara la fel cum ii dor pe cei care nu isi gasesc o slujba si nu le pot da copiilor jucariile pe care si le doresc, la fel cum ii dor pe care stau pe strazi si cersesc, pe cei care se uita in vitrina unei patiserii si nu au 6 bani sa-si cumpere un covrig. Sunt foarte multi oameni in situatia asta, dar si foarte multi care fura, exemplu pe care l-ai dat tu, Arrows.
Poate par sentimentala, dar ma intristeaza foarte tare ceea ce se intampla,desi incerc mereu sa fiu optimista. Uneori,insa, parca ma doare mult prea tare ce se intampla. Si atunci… atunci imi doresc sa-i doara. Imi doresc sa le dau pumni. Din tot sufletul si cu toate cuvintele.
Ii doare pe ei fix in c*r de cuvintele noastre, fie ele si transformate in pumni.
Ar fi bine sa-i doara macar acolo. Am inteles ca dor foarte rau si loviturile in cur. : )
E greu sentimentul singurătăţii. Cine ne mai ajută în încrâncenarea contemporaneităţii noastre? Parcă totul se face scrum. :(