Scrisoare catre Mos (editia 2)
In fiecare an ma gandesc la tine, cu speranta ca existi. Dar daca n-ai exista… luate-ar naiba! Cum sa nu existi ? Prea ai facut multi oameni fericiti de atatea secole, prea te-ai inconjurat de legende si povesti, prea ai venit la timp mereu. Prea ai fost prezent, ca sa nu existi.
Ti-am tot scris fel si fel de dorinte de-a lungul timpului, dar anul asta n-am sa-ti ingreunez spinarea. M-am razgandit, am taiat tot ceea ce scrisesem pe foaia asta virtuala. Stii ce vreau?Dar daca nu ai avea cum sa stii… luate-ar naiba! Cum sa nu stii ? Prea multe scrisori primesti incat sa nu stii ce ne dorim cu totii.
Te rog, daruieste cate un zambet fiecarui om in parte, bun sau rau, slab sau gras, urat sau frumos. Mi-ar sterge mie lacrimile de pe obraji zambetele oamenilor. Si daca se poate…luate-ar naiba! Cum sa nu se poata ? Prea ai indeplinit multe dorinte incat tocmai pe a mea sa nu mi-o indeplinesti! Adu-mi zapada, multa zapada, multa… Am ars prea mult si prea puternic un an intreg si simt nevoia sa-mi vad rasuflarea aburita de simbolul tau minunat- iarna.
Mosule, iarta-ma ca ti-am urat sa te ia naiba dar… luate-ar naiba! Nu-i asa ca tu ma ierti pentru ca stii ca te iubesc ?
P.S. Craciun fericit, mos Craciun!
Ada sau ardoarea 
Dacă nu ar exista, ar trebui creat; şi fiecare dintre noi ar fi acea creaţie. Pentru că suntem dragoste şi simţim nevoia de a ne dărui.
Şi cred că tare l-a amuzat „ocara” ta!
Sper ca ai avut parte de un Craciun cel putin la fel de fericit ca al meu si desigur mult, mult mai inzapezit ca al meu…
Am avut un Craciun placut, din pacate, deloc inzapezit. Abia acum a inceput sa ninga p-ici pe colo.
Te pup!
Un An Nou cu dragoste!