Fur…
Pentru cel care mi-a dat viata.
Pentru cel care m-a mangaiat.
Pentru cel care m-a certat.
Pentru cel care m-a gonit.
Pentru cel care m-a chemat.
Pentru cel care m-a iubit.
Pentru cel care m-a invatat.
Pentru cel care m-a iertat.
Pentru cel care m-a incalzit.
Pentru cel care m-a imbratisat.
Pentru cel care m-a cantat.
Pentru cel care m-a iubit.
Pentru cel care m-a plans.
Pentru cel care m-a zambit.
Pentru cel care m-a plamadit.
Pentru cel care nu mi-a dat drumul.
Pentru cel care mi-a fost tata.
Pentru cel care m-a iubit.
Pentru cel care ma iubeste…
Il sfidez pe Beethoven. Aceasta melodie nu este pentru Elise. Aceasta melodie este pentru tine. Cu drag…
De acord… dar mai cu viata :)
:) Bine. Sunt de acord si eu.
http://www.youtube.com/watch?v=7iElQ7IgQrk&feature=related si mai cu viata…
Pentru cel care nu ţi-a dat drumul să îi dai drumul…pentru cel care te-a învăţat dragostea, plămâdindu-te…mi-aduce aminte când scrisesem asta…
Să îţi fie iubire veşnică…Durata nu o dă timpul, ci intensitatea!
Mi-a arătat chipul dragostei şi m-a învăţat cum să privesc înspre ea; m-a purtat cu blândă smerenie, ca pe ceva sacru. Am fost creaţia lui. M-a creat pătimaş din iubire.
M-am lăsat pradă…fără să opun nici cea mai fragilă rezistenţă…instinctul lui m-a intuit atât de bine…m-a simţit înainte de a şti eu însămi ce e cu mine. Ce simt. M-a dezvelit de fâşii, una câte una, până m-a dezgolit …şi apoi a început să mă acopere, învelindu-mă cu părţi din el, dându-mi formă. Am luat forma trupului sufletului lui. Urma să-mi fie contopire. Cu al meu… Topindu-ne unul în celălalt.
Şi în tot acest răstimp în care mă plămădea abandonată în mâinile lui care îmi simţeau neliniştile şi teama, ochii mei îl priveau arzător a rugă. A dorinţă. Îl rugam să mă prefacă în dragoste.
Şi în dragoste m-a prefăcut, cu patimă…şi odată cu mine s-a preschimbat şi el. În labirintul iubirii mele. În care aveam să rătăcesc o vreme în uitarea de mine.
Şi în pierderea în el.
PS
Îţi dăruiesc, cu drag, aceste cuvinte.
Multumesc, Camelia! Am primit cuvintele tale ca un dar de Mos Nicolae. :)
Atunci consederă-le dar de ziua mea; sunt şoaptă de iarnă…născută în urmă cu ceva ani, într-o zi de 6 decembrie!
Doamne, Camelia! Bine ca mi-ai spus!
Iti urez la multi, multi ani! Sa fii cat mai fericita si mai ales multa sanatate! Si-ti trimit un pupic virtual si o imbratisare calda calda!
Si am un cadou pentru tine…
:) Cu drag, scumpo!
Doamne :) foarte frumos, nu stiu mi se pare un pic straniu sa citesc poezii din nou, n-am mai facut asta de cand m-am oprit din scris (poezii) , imi place mult ce vad.. simplu si la subiect :D
Multumesc :)
Scumpa mea prietenă din virtual, ţi-am răspuns la mine pe blog…M-ai impresionat, Ada…cu acel „Doamne, Camelia! Bine că mi-ai spus”! Sincer, m-ai impresionat.
Îţi mai mulţumesc odată şi aici pentru darul tău.
Cu drag!