Fur…
Pentru cel care mi-a dat viata.
Pentru cel care m-a mangaiat.
Pentru cel care m-a certat.
Pentru cel care m-a gonit.
Pentru cel care m-a chemat.
Pentru cel care m-a iubit.
Pentru cel care m-a invatat.
Pentru cel care m-a iertat.
Pentru cel care m-a incalzit.
Pentru cel care m-a imbratisat.
Pentru cel care m-a cantat.
Pentru cel care m-a iubit.
Pentru cel care m-a plans.
Pentru cel care m-a zambit.
Pentru cel care m-a plamadit.
Pentru cel care nu mi-a dat drumul.
Pentru cel care mi-a fost tata.
Pentru cel care m-a iubit.
Pentru cel care ma iubeste…
Il sfidez pe Beethoven. Aceasta melodie nu este pentru Elise. Aceasta melodie este pentru tine. Cu drag…
Ada sau ardoarea 
De acord… dar mai cu viata :)
:) Bine. Sunt de acord si eu.
http://www.youtube.com/watch?v=7iElQ7IgQrk&feature=related si mai cu viata…
Pentru cel care nu ţi-a dat drumul să îi dai drumul…pentru cel care te-a învăţat dragostea, plămâdindu-te…mi-aduce aminte când scrisesem asta…
Să îţi fie iubire veşnică…Durata nu o dă timpul, ci intensitatea!
Mi-a arătat chipul dragostei şi m-a învăţat cum să privesc înspre ea; m-a purtat cu blândă smerenie, ca pe ceva sacru. Am fost creaţia lui. M-a creat pătimaş din iubire.
M-am lăsat pradă…fără să opun nici cea mai fragilă rezistenţă…instinctul lui m-a intuit atât de bine…m-a simţit înainte de a şti eu însămi ce e cu mine. Ce simt. M-a dezvelit de fâşii, una câte una, până m-a dezgolit …şi apoi a început să mă acopere, învelindu-mă cu părţi din el, dându-mi formă. Am luat forma trupului sufletului lui. Urma să-mi fie contopire. Cu al meu… Topindu-ne unul în celălalt.
Şi în tot acest răstimp în care mă plămădea abandonată în mâinile lui care îmi simţeau neliniştile şi teama, ochii mei îl priveau arzător a rugă. A dorinţă. Îl rugam să mă prefacă în dragoste.
Şi în dragoste m-a prefăcut, cu patimă…şi odată cu mine s-a preschimbat şi el. În labirintul iubirii mele. În care aveam să rătăcesc o vreme în uitarea de mine.
Şi în pierderea în el.
PS
Îţi dăruiesc, cu drag, aceste cuvinte.
Multumesc, Camelia! Am primit cuvintele tale ca un dar de Mos Nicolae. :)
Atunci consederă-le dar de ziua mea; sunt şoaptă de iarnă…născută în urmă cu ceva ani, într-o zi de 6 decembrie!
Doamne, Camelia! Bine ca mi-ai spus!
Iti urez la multi, multi ani! Sa fii cat mai fericita si mai ales multa sanatate! Si-ti trimit un pupic virtual si o imbratisare calda calda!
Si am un cadou pentru tine…
:) Cu drag, scumpo!
Doamne :) foarte frumos, nu stiu mi se pare un pic straniu sa citesc poezii din nou, n-am mai facut asta de cand m-am oprit din scris (poezii) , imi place mult ce vad.. simplu si la subiect :D
Multumesc :)
Scumpa mea prietenă din virtual, ţi-am răspuns la mine pe blog…M-ai impresionat, Ada…cu acel „Doamne, Camelia! Bine că mi-ai spus”! Sincer, m-ai impresionat.
Îţi mai mulţumesc odată şi aici pentru darul tău.
Cu drag!