Iubitul meu (im)perfect
A trecut mult timp pana sa-mi dau seama ca il iubeam si pentru ceea ce nu era. Ii adulmecam defectele si apoi presaram zahar peste ele, pentru ca, orice ar spune lumea, erau comestibile, usor destructibile. Iar apoi imi hraneam sufletul cu el, cu fiecare particica din el pe care o iubita normala nu ar accepta-o, cu atat mai putin nu ar admira-o.
Il iubeam pentru ca venea intotdeauna la intalniri dupa mine. Il iubeam pentru ca isi arunca sosetele intr-un colt al camerei si le ducea la spalat dupa cateva ore. Il iubeam pentru ca se supara pe mine atunci cand uitam lumina aprinsa la baie. Il iubeam pentru ca ii placea matematica. Il iubeam pentru ca trebuia sa-i aduc multe argumente pentru a-l fi convins de un anumit lucru. Il iubeam pentru ca nu avea o vila cu piscina si nici o masina scumpa. Il iubeam pentru ca nu se imbraca de la Zara. Il iubeam pentru ca nu stia cat de mult il iubeam.
Si a trecut mult timp de cand il tot iubesc tocmai pentru ca este…(im)perfect.
Ada sau ardoarea 
:) Ferice de tine…;)
Așa e iubirea…
“Dragostea înseamnă evident două solitudini care se împerechează ca să creeze o neînţelegere. Există însă neînţelegere mai seducătoare”? Pascal Bruckner
PS
Nu îmi plac hainele de la Zara…aşa cî te înţeleg prea bine… Glumesc! Îţi doresc să rămâi veşnic îndrăgostită de iubirea ta!
Camelia, mie imi plac hainele de la Zara. Este magazinul meu preferat. Prin urmare, faptul ca el nu poarta haine de la Zara, ar trebui sa apara ca un defect. Dar eu, in mod paradoxal, ii ador acest defect.
P.S. De cumparat, tot ii cumpar macar o camasa, pana la urma, de la Zara : ))
P.S.2. Si chiar daca nu-ti plac hainele de la Zara, tot mi-esti draga! : )
Ada, orice veşmânt este un icon atâta timp cât este purtat cu atitudine. Iubitul meu ar putea purta orice, pentru că ar şti să o facă; să poarte. Cum de altfel este şi cazul sufletului de lângă tine. Această marcă este extrem de accesibilă în Anglia, precum şi în Franţa; depinde de resursele financiare ale fiecăruia. Şi lumea pe acolo nu este teribil de înnebunită după această marcă.
Pe aici însă, da.
PS. Ne suntem drage una alteia din cu totul alte motive. Hainele pot fi doar un subiect de discuţie. Chestie de gust. Doar atât şi nimic mai mult.
Exact, iar eu simt ca sunt compatibila cu acele haine. Imi plac materialele folosite, naturaletea hainelor (nu stau ca pe cuier pe mine), si… ma identific cu ele. Si poate si pentru ca nu ajung prea des pe la magazin, prin Bucuresti, o data la cateva luni, sunt atat de entuziasmata doar cand aud de magazin.
Stii cum e… cand nu poti avea un lucru mai aproape, parca ti-l doresti si mai tare. Dar cand il ai la dispozitie, cand poti face ce vrei cu el, nu mai are parca acelasi farmec. Asta referitor la magazinele din Franta si Anglia.
Ada, francezii preferă să îmbrace mărci propriile mărci; oricum, simţul estetic nu prea se face simţit, cel puţin din ce am constatat eu la faţa locului, iar pe acele meleaguri revin cam de vreo două-trei ori pe an. De câte ori ajung la Paris, destinaţie îmi este Place Vendome, marile case de modă au şi linii de pret-a-porter, aşa precum au şi sezon de solduri.
Scrisesem odată pe blog că niciodată nu voi menţiona dacă sunt sau nu o împătimită ale hainelor. Sunt.
Ştii, englezii au o vorbă : „Sunt prea sărac să îmi cumpăr haine ieftine”. Ei adoră Max Mara, printre altele.
Stii, nu esti prima persoana pe care o aud spunandu-mi ca francezii nu au simt estetic.
Si daca tot mi-ai impartasit si tu o confesiune, iti impartasesc si eu una: e visul meu sa ajung la Paris! Notre-Dame, Louvre, Montmartre… chiar am si visat, la propriu, cand dormeam, ca eram acolo.
P.S. Tare vorba aia a englezilor! O sa mi-o insusesc : ))
Ada, tu cred că ai fi adorabilă şi doar purtând un sac; i-ai da farmec!
Camelia, iti multumesc! Este unul dintre cele mai frumoase complimente pe care mi l-a facut cineva vreodata! Mi-ai infrumusetat seara!
Te pup!
barbatii adevarati sunt intodeauna cei care de fapt te au dar nu te merita…
Ada, mă întreb dacă este cineva perfect, mai ales că perfecţiunea, exceptând formele geometrice, este reelativă, fiind întotdeauna tributară gustului fiecăruia, atât de diferit de la om la om! Dar când iubim, defectele se estompează, de multe ori transformându-le în viziunea îndrăgostitului in calităţi, dacă nu chiar virtuţi.
Mi-a plăcut întotdeauna maturitatea cu care gândeşti şi dacă nu te vizitez atât de des pe cât mi-aş dori, de vină sunt doar problemele curente care-mi răpesc timp şi mă ţin departe de caalcculator.