Metamorfoza
Am luat cuvintele din mare, si le-am preschimbat in lut.
Am strans polenul florilor de mai, si l-am presarat peste fruntea unui copil.
Am cules fructele dulci din pomul cunoasterii, si le-am aruncat in vantul rece.
Am aprins o lumanare, si am stins lacrimile unei femei.
Am iubit un om, si am scris o poezie trista.
Publicitate
~ de Ada pe octombrie 24, 2010.
Publicat în Povesti
Etichete: ada sau ardoarea, cuvinte, femei, flori de mai, fructe, fruntea unui copil, iubire, lumanare, lut, mare, metamorfoza, om, poezie, polen, pomul cunoasterii, preschimbare, tristete, vant
Ada sau ardoarea 
Ce cuvinte simple! Şi câte pot transmite!
Există cuvinte a minuni.Şi le aveţi.Suneţi o privilegiată.
Cum să nu-mi dea lacrimile când citesc ultimul vers? Îmi e imposibil.Şi eu nu cred în imposibil.Dar uite că exită.
Stimat suflete,vă urmesc de ceva vreme…vă urmăresc trăirile interioare.Nu îndraznisem să spun ceva până acum.Probabil sunt azi ceva mai sensibilă.Mi-am lăsat armele jos…şi m-am lăsat inundată de trăiri.
O seară placută!
Suflete, te rog, nu-mi vorbi cu dumneavoastra. Ma simt mult mai bine daca-mi spui pe nume. Nu mi-a placut niciodata sa ma impodobesc cu asa numita mantie a respectului redat prin pronumele la persoana a doua, plural.
Am inteles insa ca ma stimezi foarte mult, vorbindu-mi astfel. Si ma simt privilegiata nu pentru ca as avea cuvintele potrivite la mine, ci pentru ca pot impresiona un suflet de om.
Iti multumesc mult de tot!
Voi face aşa cum doreşti.
Am iubit un om şi îl voi iubi toată viaţa mea, şi tot ceea ce a înţeles el a fost că nu mi-aş mai dori niciodată să îmi fie întoarcere…şi cum de mi-ar mai putea fi dacă e în adânc, în mine?
Iti trimit o imbratisare!
Superb, Ada! Te imbratisez! :)
Si eu pe tine, Wanna! :)
Imi lipseai.