Mausoleum
Am urcat odata, impreuna, niste scari.
Si am privit, odata, impreuna, cum facea timpul norii sa treaca.
Ne-am iubit odata, impreuna, sub ploaia rece.
Si ne-am promis, odata, vesnicia impachetata sub forma de fericire.
De fapt, noi n-am incetat sa urcam acele scari.
Noi inca urcam, tinandu-ne de mana,
sperand la acea vesnicie pe care ne-am promis-o,
iubind norii care trec.
Si, infrigurati, ne aruncam unul in bratele celuilalt,
Cum se arunca ploaia in bratele pamantului,
Infrigurata.
Am trait odata, impreuna, o iubire mare.
Si n-am incetat sa o traim,
chiar pe acele scari,
chiar sub acea ploaie…
Mereu rece,
Mereu a noastra…
Treptele sunt ale scării în spirală?
Am pus o fotografie, ca sa-ti pot raspunde.
Treptele sunt din piatra, sunt dure, incarcate de mii de pasi diferiti, de mii de povesti diferite, unele mai triste, altele mai fericite.
Sper eu ca povestea mea va continua sa fie una fericita, mult timp de acum incolo.
Imagineazăţi-le ca fiind în spirală; una dublă, avându-vă pe voi ca două încolăciri; cele ale celor două simboluri: masculin şi feminin.