Piesa de realitate

 

– Dar, draga, nu ma mai bate la cap. Deja innebunesc.

– Cum adica deja innebunesti ? Cu mine ce crezi ca se intampla atunci cand nu-mi raspunzi la scrisori, cand pasesti apasat pe strada pietruita-mi si nu-mi bati la fereastra sau cand apar la orele 18, cand se tine piesa ta de teatru preferata, iar tu nu ma vezi ?

– Nu vreau sa fiu cu tine. Chiar nu intelegi ?

– Si dragostea pe care pretindeai ca mi-o porti unde a disparut ?

– A disparut in cearsafurile in care le-ai adus pe toate celelalte.

 

Cade cortina.

 

[…]

 

Schimbandu-si costumele, isi fura sarutari, isi daruiesc priviri si impart impresii. Se bucura impreuna de aplauzele primite. Discuta despre eventualele improvizatii care ar putea sa le aduca piesei. Se saruta din nou. Doi actori se iubesc in viata reala.

 

Aici nu mai cade cortina.

 

 

~ de Ada pe octombrie 12, 2010.

3 răspunsuri to “Piesa de realitate”

  1. Hmmm…mie imi pare ca de obicei actiunea e inversata.

    • Fiind o piesa de realitate, fiecare o percepe dupa trairile sale.

      Observ, totusi, o nota de optimism in acel „de obicei”, pentru ca.. nu intotdeauna actiunea e inversata. : )

  2. Viaţa e o scenă din esenţă de lemn dur; de tek.Iar unele scenarii sunt tare nesăbuite; e drept, nu se scriu de unele singure. Decorul joacă un rol important, iar paravanele au înţelesul lor. Cortina cade după actul final. Iar unii încă îşi mai au lucrurile în bagajele sufletului celuilalt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: