Becuri economice

Vreau sa iti spun ceva, dar nu stiu cum sa incep.


Te asteapta cineva, sus, pe un nor,

iar eu trebuie sa-mi termin povestea mai repede.


Cum sa-ti spun ca o sa-mi lipsesti fara sa te intristez ?

Cum sa-ti spun ca becul meu rosu de la lampa preferata o sa se arda cand n-o sa mai fii ?

Cum sa-ti spun ca focul meu interior o sa se stinga ca si cum l-ar fi ravasit oceanul Atlantic ?


De fapt, nu te asteapta nimeni pe un nor, te duci doar pana la magazinul din colt,

sa-mi cumperi un bec rosu, pentru orice eventualitate.

Iar oceanul Atlantic, iubitule, s-a nascut din lacrimile mele copilaresti.


Intelegi ca mi-e dor de tine doar cand ma gandesc ca ai fi plecat ?

Intelegi ca s-ar arde mintea mea rosie fara tine ?

Intelegi ca mi s-ar ineca sufletul in absenta ta ?


Stii ceva ? Mai bine nu te duce nici pana la magazinul din colt,

mi-e dor de tine.


Vreau sa-ti spun ceva, dar nu stiu cum sa termin.

~ de Ada pe septembrie 30, 2010.

6 răspunsuri to “Becuri economice”

  1. Oh, Ada. Imi place cand te citesc si spun „Exact asta simt si eu”. :)

  2. Iar mie imi place de tine! Pentru ca amandoua suntem ceea ce scriem. :)

  3. Tare drog e iubitul! Ce ţi-e şi cu dependenţa asta!!! Nu am putea trăi înafara ei.

  4. Stii, odata, dupa niste „chestii”, ma temeam ca n-o sa mai simt niciodata ce scrii tu acolo … Dar am fost optimist…

    Si bine am facut :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: