Pentru Octavian Paler
Imi sprijin barbia in palma si ma gandesc la tine.
Unde esti ?
Cand ai plecat ?
De ce nu mai vii ?
Ne mai iubesti ?
Ai foi si stilouri acolo ? Dar cerneala ?
Cum e ? E cald ? E frig ? E liniste ? E gol ?
I-ai intalnit pe cei care au plecat inaintea ta ?
Aici e la fel ca intotdeauna. Oamenii se gandesc la viitor, in loc sa-si traiasca prezentul. Se respira regrete in loc de aer. Lucrurile materiale impopotoneaza tot mai multe suflete. Necuvantatoarele iubesc mai curat decat stapanii lor. Creditele la banca au inlocuit credinta. Sentimentele se masoara in GB. Iar temperaturile mult prea ridicate nu reusesc sa neutralizeze raceala oamenilor.
Avem nevoie de tine. Probabil ca zambesti ironic si ca ai de gand sa ma intrebi: “Dar cand am fost acolo, la ce v-am fost de folos ?”. Ne-ai invatat sa asteptam, chiar daca dureaza toata viata.
Iar eu te astept…
Ada sau ardoarea 
Paler, printre multe adevăruri, l-a spus pe următorul…şi anume că „greşeala multora e că nu ştiu să se despartă când simt că le-a venit vremea”…Ghilimelele le-am pus; citatul nu ştiu dacă l-am redat întocmai; esenţa era însă aceasta. Şi subscriu fiecărei litere!
Paler a fost spirit şi verticalitate…neamul ne e orfan fără el…fără de alţii. Dar lumea uită. Suntem o naţie tare ingrată…tare ingrată…
eu nu l-as astepta;’ pentru comunistul care a fost, pentru modul jenant in care incerca sa-l imite pe Cioran (nu mai bine decat un elev mai rasarit) si pentru ca era pur si simplu antipatic…
Paler n-a fost vertical ci seful televiziunii romane in anii ’70(deci orgaul de propaganda numarul 1 al regimului);
copile, nu va lsati pacaliti de comunistii astia care vi s-au impus cu forta… citeste Gellu Naum, daca ai nevoie de modele…
Inainte sa ai aerul de superioritate pe care il emani prin fiecare cuvant,ai putea sa incerci sa-i citesti pe ambii,si sa te straduiesti,chiar daca nu reusesti,sa si intelegi ce scrie in cartile respective.Faptul ca esti asa inversunat te face pe tine un copil frustrat si manipulat.Si in plus,aici nu se judeca,aici se simte.Fiecare avem greseli,si ne simtim rau din cauza lor,mai mult sau mai putin,insa aici nu corectam sau nu ne amintim de ele.Nu ne da nimeni dreptul acesta.Calitatea unui om nu sta in parerile celorlalti despre el.Asa ca scriitorului O.P. si celor care il indragesc le esti indiferent.Cel mult un caine care latra…E o metafora,desigur.La revedere!
Eu nu astept politicianul Paler. Cu atat mai putin, asa zisul comunist Paler. Kaos, nimeni nu m-a obligat sa iau cartea de pe raftul bibliotecii, asa ca nu vad in ce fel mi s-a impus cu forta. Iar daca vei spune „a fost promovat mai mult decat trebuia”, nici asta nu inseamna ca mi s-a impus cu forta. Au fost carti care le-am cumparat si nu le-am mai citit, pentru ca nu ma identificam cu ele.
Eu astept scriitorul Paler. Personal, nu mi se pare ca l-ar imita pe Cioran, pentru ca in timp ce Cioran este „obsedat de tema mortii la cei 20 de ani”(dupa cum chiar el spune), Paler trateaza tema oglinzilor, peronului parasit, calatoriilor launtrice si singuratatii. I-am citit pe ambii autori, cu fervoare, la lumina unei lampi galbuie, in perioade diferite ale vietii mele si nu m-am gandit vreun moment ca ar avea Paler cuvinte compatibile cu ale lui Cioran. Cioran este mult mai ironic, trece drept paganul irezistibil, plictisit de viata, in timp ce Paler este doar un batranel singuratic si speriat de moarte, dependent de mare, prin natura zodiei sale.
Kaos, daca folosim amandoi cuvantul „forta”, nu inseamna ca eu te imit pe tine.
Si inca ceva. Paler nu este modelul meu ca om, este modelul meu ca scriitor. Astept scriitorul, nu comunistul, nici penibilul imitator, nici politicianul. Astept spiritul.
P.S. Te mai astept si pe tine pe aici, pentru ca mi-ai starnit curiozitatea.
http://atelier.liternet.ro/articol/310/Daniel-Cristea-Enache-Octavian-Paler/Octavian-Paler-De-cate-ori-am-vrut-sa-fiu-realist-nu-m-am-simtit-in-largul-meu-cum-m-am-simtit-in-parabole.html
L-am admirat pe Paler – omul – şi îi respect memoria. Poate că unele lucruri le-a regretat. Ştiu sigur că aceasta a făcut-o Cioran, a cărui vină a fost mai mult una morală. Şi mă refer aici la teribila generaţie 27 ,i la unul dintre crezurile ei.
Nu îmi doresc intrarea în vreo polemică. Ştiu doar, cu tristeţe, că unor nume mari, nici acum nu li s-a iertat un trecut. Vorbesc de Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Emil Cioran…de toţi cei care l-au avut ca maestru pe Nae Ionescu. Aceştia toată viaţa lor au experimentat. Au vrut ceva, altfel. Cioran spunea că o sfâşietoare resemnare, despre destinul românilor „aşa a fost să fie”. Cunoaşteţi ceva mai cutremurător?
Acestora, în ciuda a ceea ce au reprezentat în literatura românească, nu li s-a iertat trecutul.
Cât de uşor e să dai cu pietre. Să încerci să dobori şi să dărâmi. Fără a avea ce pune în loc!