Toate marile incep cu litera M

Creionul imi aluneca prin ganduri nisipoase. Si cineva maret, de undeva, de sus, te deseneaza. Iti traseaza figura in linii drepte, rafinate in colturi, fara sclipire. Seriozitatea ti-o completeaza cu o buza inferioara mereu pregatita sa formeze un romb aparte, ca-n romanele lui Camil Petrescu, si sa surada. Cea superioara e cadoul meu, pentru ca stie sa ma iubeasca. Pielea fina ce te imbraca nu-ti permite prea multa expresivitate, insa sprancenele te salveaza. Nu arcuite, nici prea drepte, doar dispuse sa transmita o stare anume. Corpul ti l-a trasat clar, fara teama, anhidru. Esti genul de om caruia orice camasa ii vine ca scoasa de sub fierul de calcat. Esti genul de om inzestrat cu un corp abil, indestructibil, usor dur. Esti genul de om care are caracterul necesar sa poarte un costum cumparat de la o licitatie ca si cum ar fi una din cele mai scumpe si mai frivole creatii ale unui Giorgio si nu-mai-stiu-cum. Usurinta si lejeritatea miscarilor tale tradeaza un anume aer regal. Clar nu esti facut pentru lumea aceasta. De aceea, acel cineva maret care ti-a dat viata, desenandu-te, a facut valurile sa vina si sa te acopere. De aceea, te-a inzestrat cu doi ochi dumnezeisti, de culoarea valurilor tumultoase la intuneric si de culoarea marii rasfatate de soare la lumina. Insa, odata cu ochii tai, ai disparut. Au ramas doar doua valuri, perfecte, in gandurile nisipoase ale femeii care te-a iubit dinainte sa fii creat.

~ de Ada pe mai 26, 2010.

16 răspunsuri to “Toate marile incep cu litera M”

  1. Femeia aceea, cred, traieste sub blestemul unei comparatii permanente…

  2. Poseidon… Indraznete aspiratii :)

  3. Arrowsmaker, eu am numit-o binecuvantare.

  4. Daca a ramas ceva e bine. are dovada ca a existat. Iti dai seama ce chin ar fi fost sa nu ramana nicio urma dupa ce dispare?! Si-ar fi inchipuit ca a fost un vis perfect, dar atat!
    Why do all good things come to am end?

  5. Femeia aceea risca sa traiasca toata viata asteptandu-l pe el… regalul si sa sfarseasca fara a fi reusit sa il intalneasca…

    Pentru ca ea, femeia, ii spune clar fanteziei ei: „Clar nu esti facut pentru lumea aceasta.”

    Si e si firesc sa fie asa, pentru ca el, sublimul, exista doar in visele ei…

    Revenind in viata reala, unde ORICE barbat este altfel deca EL, ACELA, unde e binecuvantarea sa visezi ce nu exista, femeie?

    O sa apara intr-o zi… dar o sa fie… mult altfel!

    Inca o sa te mai bantuie … in vis…

    Dar ea, femeia, in viata reala, o sa fie fericita!

    Pentru ca o sa iubeasca!

    Un muritor!

    Nu un Luceafar contopit cu valurile…

  6. Jorj, bro… lasa fata sa coboare pe pamant, aici unde putem fi fericiti cu adevarat, n-o mai impinge in abis!

    :)

  7. Suflete pereche… :)

  8. Ok, trebuie sa clarific.

    Acest barbat exista. Si e chiar langa mine. Nu a disparut nicaieri, erau doar metafore.. am vrut sa arat ca ochii lui ca marea sunt esenta existentei sale. Ca e real, Arrows, desi seamana unui Luceafar.

    : )

  9. :)

  10. hehehe!

    Asa imi trebuie daca dau importanta fiecarui lucru spus de cineva, in incercarea de a intelege ce vrea sa transmita :)

    Data viitoare o sa iau in considerare doar lucrurile adevarate :)

    Oricum, ma bucur pentru tine! Pentru ca, dupa cate pricep acum, esti una dintre putinele femei fericite cu adevarat!

  11. Mie mi-a placut cum ai zugravit acest tablou, chiar in maniera in care ai facut-o, unde in final i-ai dat o noanta preponderent pamanteana, imbinand doua elemente pamantul si apa. De asta l-am si asemuit cu Poseidon, care spre deosebire de Luceafar care doar se uita ca tontul la Catalina (sau o fi coborat?, i-o fi facut ceva – nu mai stiu), Poseidon a facut o gasca de plozi…bine ce-i drept juma oameni, juma monstri, ca doar era din lumea zeilor.

    • Bă JorJ, ăla nu se uita ca tontul… pur şi simplu o… venera! :)

      Ce, vrei să spui că latura aia mai bleagă a ta nu te-a împins niciodată să faci asta?

      Şi pe urmă, ăla o fi făcut el, cum zici, o gaşcă, dar… vorba fetii, ai văzut ce ochi are?

      Cred că ai văzut, că presupun că şi tu eşti tot de prin zonă (asta doar aşa, ca să îi aduc Cameliei ultimul argument că mi-a murit cu totul. Dexteritatea.) :)

  12. Nu stiu daca printre putinele… dar stiu sigur ca sunt fericita! Cu un.. Poseidon langa mine. : )

  13. Vai, Jorj, cât de poetic poţi să scrii! Se pare că doar cu unii vrei să fii…sau să pari…moralist… Bine, la sfârşit ai dat-o de garduri, ca să nu te dezminţi…Am glumit! Ai tu stilul tău!

    Acum Ada…Mă bucur pentru persoana de lângă tine care începe cu M de la magie. Ceea ce înfăptuieşte iubirea. Miracole.
    Se pare că are atitudine…ştie să poarte un costum. Cred că pe cel al însuşirilor morale, aşa cred. Aşa îmi pare.
    Cu mare drag.

  14. Şi Arrowsmaker…iar nu ai nimerit? Că nu cred să îţi fi lăsat dexteritatea pe malulu mării şi să te fi furat valurile într-atât??? Iar am glumit. Dar te-ai prins. Oamenii inteligenţi au simţul umorului!

  15. Asta nu poate decat sa ma bucure!
    Toate cele bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: