Pentru Romeo si Julieta lui

Imi amintesc chiar si acum. Mirosul acela prafuit, aglomerat de atatea inhalari, de atatea guri de hranit cu aer. Luminile slabe, plapande, ca si cum nu aveai voie sa nu visezi; stiti, in general, senzatia aceea.. cand se trag jaluzelele in mijlocul amiezii si se formeaza un crepuscul, amurg in miniatura si vi se inchid genele.Imi aduc aminte si de curiozitatea mea insinuanta atunci cand am observat un rand de scaune liber; am auzit soptit „acolo se vor intalni ei doi”.

Stiu ca a inceput brusc, neasteptat. Actorul principal a intrat pe una din usile pe care intraseram noi, vorbind clar, in termeni cat mai moderni, ca si cum noi nu eram spectatori, pur si simplu eram locuitori ai Veronei si luam parte la o poveste de viata. Mereu palpitant, mereu romantic, mereu sigur, mereu real. Depasea stadiul acela de.. simpla piesa de teatru. Poate din cauza limbajului sau a costumelor; ar fi putut sa influenteze si luminile de care v-am vorbit mai sus. Poate din cauza tuturor elementelor de care se leaga un critic. Pentru mine, era datorata aceasta ascensiune, aceasta depasire, talentului unor oameni care nu faceau decat sa povesteasca.

Am ascultat multe povesti. Am ascultat-o chiar si pe a mea, spusa de altii. Insa nici una nu m-a impresionat mai tare, pentru ca nici una nu a fost relatata cu mai multa pasiune, cu mai mult entuziasm si mai mult geniu ca aceasta. Pare banal, stiu. Romeo si Julieta. Mare lucru, o stie toata lumea. Ei bine, nu o stiti asa cum o stiu eu. Nu stiti costumele adaptate la alta epoca, insa parfumate cu accentul scenariului creat de Shakespeare. Si nu stiti nici florile in care-si daduse sufletul o pereche de iubiti; nici intalnirea lor pe acel rand de scaune liber, cand el o cheama, cand ea il vrea, cand sunt timizi si atrasi totodata unul de altul in intunericul improvizat.

Nu stiti nici mirosul acela prafuit, aglomerat de inhalari, care ne-a inecat pe toti, la final cand am auzit numele oamenilor care s-au iubit si au plecat dintre noi.Nu stiti ca o piesa  nu se critica. Ci, se simte, se traieste. Se iubeste, chiar dupa ce a plecat si ea. Si se invata.. sa ti-o amintesti cu drag si cu un strop de regret.

~ de Ada pe martie 18, 2010.

8 răspunsuri to “Pentru Romeo si Julieta lui”

  1. Orice Romeo are Julieta lui
    Asta-i povestea, a ta si-a orisicui
    Asa e viata, mereu va fi asa,
    Ieri ca si azi, maine sau pururea..

    • „a lui Cristi si a Mariucai sale, a lui Ion si a Ioanei sale, a lui Mircea si a Floricai sale, a lui Dan si a Mariei sale, a lui Romeo… si a Julietei sale.”

  2. Fiecare poveste se rescrie altfel in sufletele noastre…

  3. Ada, mi-era dor de poezia scrisului tau, patruns de realism in egala masura. Aceasta imbinare e rara si poate ca de aceea atrage si nu plictiseste niciodata. O seara frumoasa!

  4. Cele mai frumoase povesti de dragoste se nasc sub umbrisul genelor visatoare, intai se prefigureaza plapand, apoi arzand, pana ce iti dai seama ca de fapt chiar traiesti o iubire dar pe un alt portativ si intr-o cu totul alta tonalitate, cea a iubirii reale.

  5. […] Donei, de altfel, are mult prea multe de spus pentru a nu te seduce cu Pleasures Estee Lauder și Knowing Estee Lauder. Iar Andreei îi ofer un Versace Bright Crystal! Echo Men by […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: