Iti permiti ?
In jurul meu, inevitabil, apar oameni care se vand sau care sunt vanduti. Chiar de curand, intr-un centru de cumparaturi am observat (fiind lesne de observat) 2 prostituate. Nu, nu asa zisele pitipoance, nici acele femeiuste care incearca sa iasa in evidenta cu anumite componente corporale, ci chiar 2 prostituate. Nu mi s-a dat “ocazia” inainte sa cunosc, si in plus, nu credeam ca as fi putut sa recunosc o astfel de persoana.
Nu am sa judec, au facut-o altii inca din vremuri apuse, si o vor mai face. Am sa ofer doar imaginea unor femei: sclipici, pieptul si abdomenul la vedere, cercel in buric, in limba, in buza, in spranceana dreapta, gene false, blonda, dar si bruneta, fond de ten- nuanta cat mai inchisa, o alta cat mai deschisa, mult roz, mult negru, mult rimel, mult dermatograf, multa mandrie. Un nas in vant si ochi care sclipeau mai mult ca pantalonii lor. De unde acea stralucire ? Acea multumire ? Pretul, desigur. Isi primisera banii pentru propria persoana, iar acela era chiar momentul cand se valorificau, cheltuindu-i.
Trecand peste imaginea lor sordida si trista, puteau fi mai presus de niste prostituate.Aveau aceasta posibilitate, pentru ca, in alta ordine de idei , erau menite sa fie femei, sa se aprecieze la justa valoare. Vor fi voci: “unii nu au valoare”. Ba da, au; toti avem “valoare”, insa trebuie sa facem o alegere.
Este de datoria noastra sa alegem calea. Cumparator ? Vanzator ? Oameni ?…
Este dreptul nostru de a spune, asemeni lui Sayuri (gheisa lui Arthur Golden) ca “desi am putea avea un pret, tu, cel care vrei sa ne cumperi, nu ai putea sa ti-l permiti vreodata”.
Ada sau ardoarea 
Detest vulgaritatea…ca impact vizual…ca „mijloc” de exprimare…limbaj…ca „atitudine”…cam atât despre subiect.
Sunt tot felul de femei…unele…şi altele…şi celelalte.
Nu esti singura. Intentia mea a fost sa ofer un alt fel de exemplu prin intermediul imaginii lor vulgare, o alta lectie.
Eu nu am nimic cu ele. Trupul lor, alegerea lor… Daca ele isi fac meseria cu placere, le apreciez. :)
Dar Wanna.. ar fi putut sa aleaga alta cale. Sa puna un pret mult mai mare. Doar sunt femei. Iar femeile sunt de nepretuit- dau viata.
Piatra trebuie aruncata in persoanele care fac posibila existenta acestei categorii blamate. In proxeneti si in societatea care ii naste. Traficul de carne vie e cancerul umanitatii. Ma infioara gandul ca printre aceste suflete pierdute pot fi fiinte dragi din viata mea. Viata e perfida. Gandesc, de asemenea, ca avem o singura viata si unii oameni-sacal ti-o transforma in iad.
Exista si posibilitatea sa ne-o transformam noi insine in iad…
Corect Ada.Daca cineva e de pilda talentat in IT sa zicem,dar alege sa se drogheze,sau sa bea sau orice altceva degradant.E alegerea lui,putea fi cineva,dar a ales alta cale.Ai punctat bine subiectul.
Ma bucur ca ai inteles ideea mea. : )
apropo,te rog frumos sa mi citesti ultima chestie postata,vreau sa aflu o parere obiectiva
Atunci cand noi ne-o transformam in iad meritam tot ce ni se intampla. Eu, insa, am inteles ca totul in viata are o cauza si din pacate drumurile gresite ne sunt trasate de altii, mai subtil sau mai puternic, familia dezorganizata, societatea, saracia, exemplele prost alese, lipsa oportunitatilor de a supravietui altfel…
De asemeni, inteleg si ce spune Westfingers, insa de aceea puterea exemplului si educatia tinerilor ar trebui sa fie religia parintilor si a invatamantului. Insa, ce sa mai vorbim, presa noastra divinizeaza personaje sordide iar multi dintre noi nu fac altceva decat sa creada ca asa se castiga mai usor in viata.
Sper ca nu am avut un discurs prea… impatimit.
Si-atunci, exista vreo solutie ? Putem noi oare da un exemplu ? Putem sa le expunem celor 2 prostituate cele doua cai ?
Mai bine zis, cum putem noi oare sa le convingem ca nu au urmat calea cea dreapta ? Stim cu totii ca binele si raul sunt notiuni subiective, relative.
Poate ca pentru ele prostitutia e calea cea dreapta.
Eu cred ca solutia este in acel „de ce?” pe care il adresam altora, inca de cand suntem mici. Le-as fi intrebat cu drag, de ce ati ales sa fiti prostituate ?
„De ce?” e o intrebare care cred ca le – ar fi incuiat cateva momente.Apoi ti – ar fi raspuns fara indoiala…
Probabil ca si pe mine m-ar fi incuiat un raspuns care de multe ori se da: „Nu am avut de ales”.
Ada, eu cred ca oamenii aleg cai gresite pentru ca nu se cunosc. Pentru ca au o imagine despre ei foarte proasta, pentru ca nu vad partile lor bune ( si sa fim sinceri, toti oamenii, absolut toti au parti bune si sunt lucruri pe care le pot face bine, numai ca multi nu stiu asta, sau nu are cine sa le spuna). De vina nu sunt in primul rand cei in cauza. In cazul de fata, prostituatele alea (pe care le-am vazut si eu odata cu tine) au ales calea asta, pentru ca nu a fost nimeni langa ele sa le spuna ca ele sunt mai bune de atat, ca pot face mai multe, ca nu numai trupul lor valoreaza ci si mintea si spirtul si sufletul, nu a avut cine sa le educe, cine sa le invete, poate ca ele au crezut ca asta e calea cea buna sau poate stiu ca nu este dar nu se considera mai bune de atat. Eu cred ca toate femeile sunt mai bune de atat, toate sunt mai mult decat trup. Ceea ce ma tulbura pe mine mai mult este mandria pe care o aveau, satisfactia pe care o simteau,avand in mana rezultatul muncii lor (banii).
Ceea ce m-a tulburat si pe mine, de altfel.
Puteau sa puna un pret mult mai mare. Puteau sa puna un pret pe care sa nu si-l permita oricine.
„As fi putut”… cat de mult dor aceste cuvinte!
As fi intrebat din nou,desi e sacaitor,”De ce nu ai avut de ales?”.
Mi s-a atribut de multe ori acest cuvant. Sacaitoare… : )
Sunt de acord cu Maria, ele chiar cred ca ceea ce fac este o cale potrivita pentru ele in acel moment al existentei lor.
De se tot pune problema „au ales”?
Sunt si vor fi femei nascute sa fie singure, sa fie sotii, sa fie mame, sa fie amante, sa fie curve, etc.
Personal n-am nimic cu niciuna din ipostaze, totusi apreciez unele prostituate prin prisma demnitatii lor:
„Soarta ti-o trage atunci cand vrea, cum vrea. Inevitabil. Imprevizibil.
Prietenul ti-o trage numai cand nu te astepti, cand esti relaxat, paradoxal niciodata sau rare ori pe fata.
Dusmanul ti-o trage pentru ca asta-i este menirea. Pentru asta s-a nascut.
Seful ti-o trage din obisnuinta, indiferent la ce tip de raport te rezumi.
Nevasta ti-o trage fara sa-ti dai seama.
Restul lumii abia asteapta sa ti-o traga, doar aseaza-te in fata lor.
Apoi, mai poti face ceva dupa ce ti-ai luat-o, daca te mai tine.
…
O curva ti-o trage doar daca o platesti.
Singura varianta care-ti ofera privilegiul de a alege sa ti-o iei.” (autocitat)
Foarte bine punctat. Insa, n-ar trebui sa platesti un pret mai mare ? Sunt totusi.. fiinte umane.
Nu ar trebui sa aiba un pret. Dar daca tot il fixeaza, sa fie mai mare. Si, in plus, ce demnitate poti avea cand iti vinzi trupul ?
Despre demnitate…
Facem multe lucruri si acceptam, de cele mai multe ori destul de usor si fara ezitare, multe compromisuri, ne vindem prea ieftin si nejustificat destule dintre ale noastre…inteligenta, ideeile, forta, capacitatea, onestitatea, integritatea, valoarea, chiar si lucruri intime…pasiunea, iubirea, libertatea, loialitatea.
Cati, fie ei barbati sau femei, nu accepta o relatie plina de hibe, cu tot soiul de tare, in schimbul unor avantaje? Cati nu urmaresc cu predilectie acest lucru inainte de a avea o relatie?
Cati dintre noi acceptam slujbe prost platite fara sa facem mare lucru sa schimbam ceva? – ma refer ca e prost platita in sensul ca nu se vrea sa se plateasca potentialul si valoarea profesionala, nu ca nu ar fi bani. Pur si simplu…atat primesti…i-ai ori pleaca.
[si pot urma duzine de astfel de intrebari]
Sunt de condamnat? Suntem de condamnat?
Nu. Si mai ales pentru ca aspectele astea nu le baga nici dracu in seama. Sunt socio-generale, ale tuturor.
In fond fiecare are un scop. O tinta. Un drum, o strategie, o predispozitie si o limita de a se compromite in atingerea scopului, in final un pret.
Mare? Mic? Habar-nam. Fiecare il stie in sinea lui. Asta este si motivul pentru care ne asumam consecintele actiunilor si alegerilor facute.
Indiferent de pretul stabilit multi accepta diminuarea lui drastic pentru a-si atinge scopul. Renunta la orgoliu, la principii, la demnitate.
Diferenta este ca o curva nu va lasa nici in ruptul capului drastic la pret, tocmai din acest motiv, pentru ca stie ca-si vinde trupul. Macar atat poate face. Atat poate specula in fata doritorului vulnerabil. Se poate cota ca o chestiune de demnitate. Sau etica profesionala :)) ma rog…
Nu ma deranjeaza sa fie un pret mare sau foarte mare fiind vorba despre un produs asa de delicat precum este trupul, dar nu poate fi mare…pentru ca ar muri de foame. Si noi daca am vrea salarii sau venituri duble de maine, am muri de foame, nu pentru ca am cheltui prea mult, ci pentru ca nu ni le dubleza nici naiba si le pirdem si pe astea amarate si existente.
Si…da…toti sunt fiinte umane.
Si inca un aspect…
Apreciez ca atitudine si chiar indraznesc sa spun ca moralitate o curva care sta la coltul stazii si care iti spune in cel mai direct si explicit mod termenii contractuali: data, ora, locatie, costuri, durata, servicii, alte clauze de confidentialitate, etc. decat acele femei implicate intr-o relatie sau nu, maritate sau nu, si care si-o trag haotic si fara discernamant facand tot felul de victime colaterale.
Iarasi o problema de alegere si demnitate.
Pe cine aleg? De ce aleg?
Jorj, ai dreptatea ta. Dar oare faptul ca sunt mai presus de o alta categorie de oameni (respectiv cei care se implica intr-o relatie avand un anume interes) le face mai respectabile, mai recomandibile ?
Eu inteleg ca nu toata lumea poate deveni un model demn de urmat. Dar macar sa incerce.
Pentru mine asta inseamna a avea demnitate. Sa te apreciezi la justa valoare si sa stii sa te retragi cand e cazul. Da, diversele intamplari din copilarie, frustrari ale adultilor, neajunsurile si maniera in care unii oameni ii determina sa aleaga o cale gresita, dar care intr-un fel ii ajuta sa iasa la liman.
Ceea ce ele nu vad este ca daca acum le ajuta sa iasa la liman, ce vor face in 10 ani ? Cand pieile vor fi fost zbarcite, si ridurile mult prea adanci pentru a le masca.
Ce vor face ele atunci cand se vor trezi singure ? Nu cred ca acea singuratate va marca asa zisa demnitate a lor. Si nu cred ca o prostituata poate fi un model.
Poate Pretty Woman… Dar desigur, asta se intampla doar in basme.
maniera in care traiesc *
(Imi cer scuze. Mananc cuvinte din graba. )
Cica se spune ca ar fi niste mame impecabile. Dupa ce se pensioneaza. Habar-nam. Traba lor.
Problema cu iesitul la liman este destul de complicata..mai intai trebuie eliminate bataile, sechestrul, drogurile, alcoolul, proxenetii si la final prostitutia. De cele mai multe ori o chestiune de noroc…
Reblogged this on Ada sau ardoarea.
Nu le condamnati, ca nu stiti ce-i dincolo de sclipici. Au ales calea asta la un moment dat poate crezand ca le va fi mai usor, poate obligate…. Marea majoritate ar renunta acum, insa e prea tarziu, odata urcata in caruselul asta ametitor nu mai poate cobori. Nu o lasa chiar societatea care o pune la zid. Credeti voi ca e usor sa suporti toti nespalatii cu poftele lor animalice, de multe ori brutali si sadici? Doamne fereste! Acel sclipici, acele excentritati nu sunt decat felul lor de a-si ascunde sufletul de ochii nostri, ai celor care le punem la zid de fiecare data. Ies la cumparaturi dupa ce/si primesc banii pentru ca doar asta le/a mai ramas, alte bucurii nu/si permit. Si educatie nu a avut cine sa le faca. Au iesit pe strada cand inca nici nu stiau sa vorbeasca corect, poate nu stiu nici sa scrie, poate sunt batute si umilite de pesti nesatui… Nu poti judeca ce nu poti intelege.
Lucia, nu am judecat, din contra, chiar incercam sa inteleg, sa le inteleg alegerile. Si mi-as fi dorit sa se pretuiasca mai mult, macar spiritual, mi-as fi dorit sa le transmit ca sunt femei si ca ele nu pot avea pret, pentru ca dau viata la randul lor.
E pacat de ele.
Offf… poate ca si-ar dori si ele sa stie ca sunt oameni care le inteleg. Asa este, nimeni nu ar trebui sa se vanda. Poate ca s-ar pretui mai mult, daca nu ar fi intampinate cu dispret la fiecare pas.
Sunt de acord cu tine. Ma bucur ca am discutat amandoua. :)
Te mai astept! O seara frumoasa sa ai!
Trecand intr-o yi cu sotul meu pe centura, am privit in ochii unei asemenea fete. Era mai mult deybracata sperand sa atraga astfel mai repede soferii de tir. Avea o bluya ce nu acoperea decat sfarcurile si o furta ce nu mai acoperea nimic, lasand vederii cale libera spre goliciunea-i fara lenjerie intima. Ochii ei insa mi-ai transmis atata durere ca m-am cutremurat.
erata : „ochii ei mi-au transmis”