Timbru sufletesc

Lumea intreaga proclama gradul de civilizatie, nivelul de inteligenta si marimea unei iubiri. De parca ar fi si in masura! Voi fi sincera si va voi spune… problema este ca nu ma veti intelege.

M-am civilizat in mana lui, din vorbele lui, mergand pe poante, usor, sprijinindu-ma de nadejdea lui. Si apoi m-am postat, timbrul din mine, pe o foaie de hartie si am aruncat-o in cutia postala. Ceea ce am uitat sa scriu era tocmai destinatarul… Sunt curioasa cum de a stiut postasul sa-mi duca scrisoarea la cel ce m-a educat.Apoi, m-am trezit la realitate.

M-am apucat sa invat formule peste formule ca sa devin copil destept, tot in mana lui, desigur. Si cand mi-am pus din nou la posta aplicatia la facultate, am uitat sa scriu unde trebuie sa ajunga. Ironia a fost ca a ajuns tot la acel ce m-a invatat ca matematica e logica.

La final, cei 7 ani de la el,caci el imi era acum acasa, si cei 12 tot de la el, caci el imi era si scoala, s-au aburit, s-au uitat.

A ramas doar dragostea ce i-o purtam, o dragoste pe care postasul nu a stiut sa i-o lase la usa, nu a stiut nici cum sa o ia din cutia postala, nu se mai dezlipea de acolo. Si el nu a aflat-o niciodata… Nimeni si nimic nu o va afla vreodata…

~ de Ada pe februarie 12, 2010.

3 răspunsuri to “Timbru sufletesc”

  1. Vrei să i-o spui? Du-te şi spune-i-o!
    Frumos ai scris, dar m-ai întristat; mi-aş fi dorit să o fi şi trăit! Că se pare că ai o umbră de regret!
    E bine să spunem lucrurile cu adevărat importante, înainte de a nu fi prea târziu!
    Uite-te la mine…singura iubire din viaţa mea…s-a întâmplat să ne aducă timpul iar unul lângă celălalt..îndurăm distanţa, că ştii că el trăieşte în altă ţară…am trecut prin multe, dar ne încăpăţânăm să rezistăm!
    De spus, tot nu i-am spus însă cuvintele magice…nici nu ştiu dacă ar fi nevoie…i-am spus însă esenţialul!
    Şi mi l-a spus şi el!
    Puterea cuvântului, draga mea mult dragă..puterea cuvântului!
    Foloseşte-l înainte de a fi prea târziu!
    Oricum, ştiu că trăieşti o Iubire! Să nu uiţi să vorbeşti, când e vremea cuvintelor!
    Da, Ada?

  2. Of… tu, scrisoare pierduta. Sunt sigura ca cineva tot o va gasi odata…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: