Pentru o carte

Am o pasiune nebuna pentru tine, asa cum nu am avut niciodata pentru altcineva.

Ma suparasei intr-un timp, candva, demult, pentru ca prin 3 cuvinte le distrusesei pe celelalte 1283 si m-am indepartat de tine. Cum era si normal! Doar nu te asteptai sa-ti sar imediat in brate, si sa te sarut ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nu? Si totusi… tu ai ramas tot acolo. Ai ramas in frica, in durere, in ura mea macabra care se rasfrangea asupra ta. Ai ramas pe raftul plin de praf si de iubirea mea strivita ca un gandac. Ai ramas cu paginile inchise, inghesuite, invelite de alte noi pasiuni.

Azi insa, a fost ceva diferit. Azi insa, m-ai atras. Prin felul tau de a sta cu mainile in buzunarele copertilor si inmarmurit ca o statuie ce-si lasa capul in jos atunci cand e privita, asa cum isi indoaie o carte singura coltul paginii din dreapta. Prin parul tau intepenit in aer si innegrit de suparare ca literele. Prin numele tau de Carte. Prin tine. Prin tine am citit, in tine am citit, de tine m-am indragostit.

Si deci… ai ghicit! Te-am iertat. Acum te poti intoarce. Acum ma poti ierta si tu. Acum te poti deschide, uite ca mirosi si frumos, mirosi a hartie veche, te-am si parfumat, te-am golit de praf. Dar ce-mi vad ochii ?! Vai mie! Unde ti-au disparut cuvintele, dragule ? Nu mai ai litere scrise pe tine! Ce ti s-a intamplat ?

Ah… Am uitat ca nu trebuie sa-i faci altuia ceea ce tie nu-ti place. Dar mie mi-a placut sa te insel la fel cum ti-a placut si tie.  Mie mi-a placut sa te iubesc la fel cum ti-a placut si tie. Mie mi-a placut sa ma intorc la tine la fel cum tie ti-a placut… sa pleci de langa mine.

~ de Ada pe februarie 6, 2010.

7 răspunsuri to “Pentru o carte”

  1. Pentru o carte… frumoase ganduri.
    Erau carti pe care le puneam sub perna cand dormeam… traiam in ele pana dimineata si din cand in cand in timpul zilei…
    Pe urma… din păcate m-am maturizat şi le puneam pe noptieră..Noaptea nu mai traiam in ele… şi nici ziua.

  2. Şi cu ce ochi mai citeşti acum, Ada?

  3. Da… mie imi place comentariul tau de mai sus… :)

  4. Ada, ce frumos scrii! Sensibilitatea ta, combinată cu o duritate care sfărâmă oice urmă de îndoială sau nostalgice regrete, emană forță, fără a exclude o oarecare amărăciune, iscată din slăbiciunea de moment. Ești bărbată și când suferi ca o femeie care, trădată fiind, iartă. Dacă bărbații ar fi cărți, i-am ierta mai ușor decât doar (!!!) bărbași fiind?

  5. O carte nu te iubeste, tu o iubesti pe ea. Dar un barbat… un barbat iti poate darui universul!

  6. Ada, atât de mult îmi place cum îţi închei tu fiecare post. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: