Numele meu

Imi rostesti numele doar atunci cand te supara ceva. Bucuriile si lacrimile le impartim in tacere.

Stai linistit, te inteleg. Nu suna la fel de bine cum suna Lolita, nu ti se incolaceste limba si nici nu ti se deschid ochii cand spui a-ul de final. Insa, ti-am deschis inima cu numele meu, alungat din cartile lui Nabokov. Ti-am deschis drumuri, optiuni si idei. Plus usa unei masini de fite.

Si-apoi… balconul acela magic pe care s-au iubit Romeo si Julieta nu cere urlete. E natural sa nu ma strigi pe nume. De fapt, e natural sa nu ma strigi. Pentru ca sunt acolo mereu.

~ de Ada pe februarie 3, 2010.

Publicat în Povesti
Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

3 răspunsuri to “Numele meu”

  1. Camelia said this on februarie 4, 2010 la 3:54 pm | Răspunde

  2. Ştie de unde să te ia!

    Camelia said this on februarie 4, 2010 la 3:55 pm | Răspunde

  3. minunat numele tau. si cartea lui nabokov.

    femmeletale said this on februarie 27, 2010 la 10:17 pm | Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: