Numele meu

Imi rostesti numele doar atunci cand te supara ceva. Bucuriile si lacrimile le impartim in tacere.

Stai linistit, te inteleg. Nu suna la fel de bine cum suna Lolita, nu ti se incolaceste limba si nici nu ti se deschid ochii cand spui a-ul de final. Insa, ti-am deschis inima cu numele meu, alungat din cartile lui Nabokov. Ti-am deschis drumuri, optiuni si idei. Plus usa unei masini de fite.

Si-apoi… balconul acela magic pe care s-au iubit Romeo si Julieta nu cere urlete. E natural sa nu ma strigi pe nume. De fapt, e natural sa nu ma strigi. Pentru ca sunt acolo mereu.

~ de Ada pe februarie 3, 2010.

3 răspunsuri to “Numele meu”

  1. Ştie de unde să te ia!

  2. minunat numele tau. si cartea lui nabokov.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: