„Stilul nu il ai, ci il esti” *

Ea: -Baby, pastreaza-ti stilul. Chiar nu e nevoie sa te schimbi pentru mine.

El: – Dar deja m-am schimbat!

Ea: – Ah, pacat…

El: – Eu credeam ca ma vroiai mai calm, mai vorbaret, mai romantic, mai disponibil. Eu credeam ca ma vroiai mai aproape.

Ea: – Da, dar vezi tu… esti prea aproape!… Am nevoie de spatiu, de timp.

[…]

El: – Ce mai vrei de la mine ?

Ea: – Sa fii tu insuti.

El: – Eu nu mai stiu cine sunt din cauza ta.

Ea: – Inseamna ca trebuie sa plec, ca s-a terminat.

El: – De fapt, dintotdeauna ai vrut sa pleci. Altfel, nu ma mai schimbai.


* titlul-  citat din Mircea Cartarescu „De ce iubim femeile”.

~ de Ada pe ianuarie 20, 2010.

3 răspunsuri to “„Stilul nu il ai, ci il esti” *”

  1. Pygmalion şi Galateea? Ea, în rolul lui Pygmalion??? Şi apoi îşi abandonează opera…odată terminată?
    Ciudat.
    Eu nu prea cred în chestia asta cu încercarea de a-l schimba pe cel de lângă tine…că nu am vreo misiune mesianică…să-l schimb şi să-l redau cui??? Lui însuşi? Nu s-ar mai regăsi, deci nu i-ar trebui…
    Mie? Să mi-l „însuşesc”? Transformat? Păi atunci, de la bun început, ce m-a atras la el? Nu el, aşa cum l-am „găsit”???
    De ce să vreau să-l schimb cum îmi place mie?
    De ce să îl las, după ce am terminat procesul de creaţie?
    Dacă nu se descurcă, aşa nou şi schimbat cum e?
    Nu -l am pe conştiinţă?
    Glumeam.

    • Nu nu. Nu glumeai. Chiar asta era ideea.

      Femeile care au norocul sa fie in rolul lui Pygmalion, si implicit, sa paraseasca. Desigur… „norocul”!

      Nu sunt misogina. Si nici feminista. Insa, putem uneori sa-l punem pe cel de langa noi in locul nostru si viceversa, si ne putem intreba „oare atat de greu i-a fost ?”.

      Dialogul vroia sa fie unul intre femeia „emancipata” si barbatul „sclav”. De fapt, in iubire, nu exista nici sclavi, nici stapani. Exista suflete.

  2. Femeile emancipate…adică femeile libere, femeile independente…care nu sunt dependente de dragoste…să înţeleg?
    Care nu depind de nimic…
    Mă îndoiesc!
    Că e doar amăgire…sau nu eşti chiar atât de „emancipată” şi „independentă”, când vine vorba să iubeşti!
    Eu sunt o femeie independentă, termenul „emancipat” sună ipocrit de pretenţios…sunt deci o femeie independentă şi liberă…dar nu când e vorba de El!
    Pentru că îl iubesc!
    Şi dacă ar fi ca el să nu mă mai iubească, aş rămâne aceeaşi persoană independentă şi liberă…dar care ar fi sfâşiată şi pierdută…
    Pentru că poţi fi împlinit pe multe planuri, şi asta te împlineşte ca om, ca existenţă spirituală, dar sufletul meu e împlinit doar când iubeşte.
    Când îl iubeşte pe el.
    Iar eu îl iubesc…cam de o viaţă! Şi iubirea îţi dă zborul!
    Şi alte motivaţii îţi dau zborul.
    Dar eu sunt un „altfel” de persoană.
    Foarte lucidă când e vorba de „visul” meu pe cărarea vieţii în devenirea mea…
    Şi visătoare când e vorba de el!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: