Felinar cu bec rosu

Uneori ma revolt. Pe felinarul care sta ca un semn de intrebare la fereastra mea. Putin palid. Cred ca s-o fi saturat sa ma tot asculte, sa ma tot priveasca si sa ma tot suporte. La urma urmei, e de ajuns ca trebuie sa ma suport eu. Dar el nu pleaca. Pur si simplu, sta. Acolo. Undeva. Cateodata incearca sa-si mai indrepte cocoasa, sa se transforme intr-un semn de exclamare si atunci parca ii place de mine. Parca ma asculta cu drag, ma priveste cu nesat si ma respira. Iremediabil. Inevitabil. Incontrolabil.


De fapt, de-asta ma si revolt. Pentru ca… Am momente cand nu-l inteleg. Cand mi se pare ca uita ca mi-as renega conditia de om pentru el si astfel m-as transforma intr-un felinar. Doar ca sa-i fiu alaturi. Doar ca sa-l pot lumina asa cum ma lumineaza el. Eu mi-as pune totusi o lumina rosie. Sa-l imbujorez nitel.

In ciuda acestor momente, revoltele mele trec repede. Caci le inlocuieste dorul… Caci mi-e dor sa fiu ceea ce n-am fost inainte sa-l cunosc… Caci mi-e dor sa fiu un felinar, sau macar… Sa-i fiu becul vietii sale de felinar nevoit sa ma suporte.

~ de Ada pe ianuarie 6, 2010.

2 răspunsuri to “Felinar cu bec rosu”

  1. Eu cred că el este un „felinar” foarte fericit…cu şi de lumina pe care o are şi pe care o primeşte şi o va primi ori de câte ori va avea nevoie!

    Îmi place romantismul tău, Ada!

    Îmi plac fetele visătoare şi romantice.
    Care se uită , gândind, spre un felinar.
    Unul anume!

  2. felinarele sunt incapatinate, romantice si solitare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: