Fara timp

Imi privesc parintii. Au inceput de cativa ani sa aiba riduri adanci. Sau poate ca le aveau demult, insa abia acum le-am observat. Parca s-au inchegat in acele cratere toate regretele, toate supararile, toate certurile lor si parca si ei, cand se uita in oglinda, dimineata, le vad. Cred ca le tin si numarul pentru ca, din pacate, se inmultesc.

Ii auzeam spunandu-mi la nesfarsit aceeasi fraza „bucura-te de anii pe care ii ai si nu-ti mai dori sa imbatranesti”. Oare ei nu intelegeau ca vroiam doar sa fiu matura dar nu sa am si ridurile ?! Oare ei nu ma vedeau pe mine capabila sa trec prin timp fara a-mi pierde sufletul de copil ?!

Dar ce prostii spuneam… Acum, ca am doua trei riduri pe frunte si in coltul stang al gurii, realizez ca timpul trece prin mine si nu eu prin el. Si implicit, trebuie sa-si lase urma. La fel cum eu imi las urma in bratele barbatului din care tocmai am plecat, timpul isi agata anii de pielea mea. E o lege nescrisa a vietii. Ca eu, tanara fiind, sa-mi doresc sa imbatranesc, dar, concomitent, sa platesc pretul propriei mele persoane. Pentru ca timpul nu este palpabil, nici material, parti din mine raman in urma mea. Ele confirma faptul ca am fost candva tanara. Ridul in plus care tocmai mi-a aparut vorbeste despre cele cateva minute in care am scris foaia aceasta.

~ de Ada pe decembrie 15, 2009.

Un răspuns to “Fara timp”

  1. Ada, ştiu definiţiile acelea frumoase care se dau ridurilor..trecerea prin viaţă, expresia emoţiilor, a trăirilor…
    Adevărul e că, dincolo de aceste lucruri atât de adevărate, semn că timpul a trecut, şi poate ai trăit aşa cum ţi-ai dorit şi nu te-ai bucurat când ţi-a fost vremea..nu ai „profitat” de tinereţe, că asta vor părinţii tăi, de fapt, să-ţi spună, să trăieşti frumos, să te bucuri…nu te mai întâlneşti ce acest timp al tinereţii,…dincolo de aceste lucruri deci, noi, femeile suntem speriate de moarte când un rid apare.

    Asociem ideea apariţiei ridurilor cu trecerea vremii, amprenta timpului pe chipul nostru…şi e ideea aceea de tinereţe…vrem să dureze cât mai mult…mai ales tinereţea chipului nostru…

    Persoanele care „trăiesc” însă au riduri, chiar dacă sunt tinere.
    Eu, de exemplu, mă încrunt foarte des…mă încrunt când mă concentrez…aşa că …am o cută între sprâncene…

    Persoanele vesele au acele riduri la colţul ochilor…sunt riduri de expresie…

    Ideea e că timpul trece.
    Ridurile sunt expresia trecerii lui. E inevitabil. Şi trecerea vremii…şi ridul…ridurile…

    Mesajul este să te bucuri de viaţă, de fiecare clipă…nu ne mai întâlnim cu tinereţea…

    Cam asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: