Omagiu

Un paragraf dintr-o carte mi-a adus aminte de un act moral al nostru, al tuturor.

Mi-a adus aminte de toti oamenii ce mi-au trecut sufletul, dar si de cei ce mi-au trecut calea.

Mi-a adus aminte de bucuriile ce le-am adus lor, dar si de dezamagirile ce le-am provocat.

Mi-a adus aminte de lucrurile pe care n-am apucat sa le fac, de omagiile pe care n-am apucat sa le aduc, de cadourile spirituale pe care n-am apucat sa le daruiesc.

Impartasind acest paragraf, voi compensa. Sper. Si luati aminte ca…

„In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. A stii totul inseamna a ierta totul. Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare. De ce am cere mai mult decat Dumnezeu ?

~ de Ada pe noiembrie 7, 2009.

4 răspunsuri to “Omagiu”

  1. Nu stiu de ce cu totii avem tendinta de a cere mai mult, tot mai mult de la cei din jur … Ar trebui totusi sa ne limitam doleantele … si sa incercam sa oferim noi inainte de a cere.

  2. Ar trebui sa dam fara sa asteptam sa primim. Caci, in asta consta arta de a-ti iubi semenii.

  3. pentru a ne curata sufletele trebuie sa daruim iubire celor din jur.
    pentru a ne lumina sufletele darul facut trebuie sa lase in corpul nostru o suferinta.

  4. a oferi neconditionat este cea mai frumoasa rasplata, in plus numai asa poti spune ca iubesti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: