Omagiu
Un paragraf dintr-o carte mi-a adus aminte de un act moral al nostru, al tuturor.
Mi-a adus aminte de toti oamenii ce mi-au trecut sufletul, dar si de cei ce mi-au trecut calea.
Mi-a adus aminte de bucuriile ce le-am adus lor, dar si de dezamagirile ce le-am provocat.
Mi-a adus aminte de lucrurile pe care n-am apucat sa le fac, de omagiile pe care n-am apucat sa le aduc, de cadourile spirituale pe care n-am apucat sa le daruiesc.
Impartasind acest paragraf, voi compensa. Sper. Si luati aminte ca…
„In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. A stii totul inseamna a ierta totul. Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare. De ce am cere mai mult decat Dumnezeu ?”
Ada sau ardoarea 
Nu stiu de ce cu totii avem tendinta de a cere mai mult, tot mai mult de la cei din jur … Ar trebui totusi sa ne limitam doleantele … si sa incercam sa oferim noi inainte de a cere.
Ar trebui sa dam fara sa asteptam sa primim. Caci, in asta consta arta de a-ti iubi semenii.
pentru a ne curata sufletele trebuie sa daruim iubire celor din jur.
pentru a ne lumina sufletele darul facut trebuie sa lase in corpul nostru o suferinta.
a oferi neconditionat este cea mai frumoasa rasplata, in plus numai asa poti spune ca iubesti