Iertare

Nu doar o data am avut impulsul de a-mi cere iertare pentru felul meu de a fi. Insa nu mi-ai cerut, si nu pentru ca eu chiar n-as fi simtit asta, ci pentru ca as fi parut si mai ciudata decat sunt deja. Cu alte cuvinte, a-mi fi cerut iertare insemna apoi sa-mi cer iertare pentru ca mi-am cerut iertare.

Totusi… exista destule parti din mine care conteaza, care ma definesc si ma atribuie spatiului dedicat oamenilor speciali. Nu le voi enumera; nu-mi place, dar iti voi spune, aproape ca te voi ruga…

Niciodata sa nu-ti para rau pentru ca esti ceea ce esti. Niciodata! Multumeste ca ai ceea ce ai, ca mananci ceea ce mananci, ca respiri aerul pe care il respiri. Multumeste ca existi. Intotdeauna se vor trezi altii care sa te critice, care sa te faca sa-ti fie rusine pentru unele gesturi de-ale tale. Fii tu! Cu bune si cu rele. Fii mandru ca a vrut Cineva sa te creeze.

Si nu in ultimul rand, fii om… Si intelege-i pe cei din jurul tau in acelasi mod curat in care ti-ar placea sa te inteleaga ei. Doar fii…

~ de Ada pe octombrie 23, 2009.