Razboi

Toti luptam. In fiecare zi ne imbarcam la flota de razboi, inghesuind in bagaje fotografiile celor dragi, curajul si dorinta de a supravietui fara a „omori” pe ceilalti. Insa, intotdeauna ne retragem la somn raniti, dezamagiti si nostalgici. Privim cartoanele colorate, intiparite cu familiile noastre si plangem in liniste. Caci ne gandim de ce am fost tocmai noi alesi sa intram in lupta aceasta zilnica si… ne amintim ca, undeva, cineva ne asteapta- ceea ce ne da putere sa o luam de la capat.

Important nu este insa faptul ca ducem aceasta lupta, adesea chiar cu noi insine, ci calitatea noastra, ca oameni, de a ne dedica actiunile celor pe care ii iubim. Ducem o lupta in cinstea celor dragi, chiar daca la final, cand pleoapele ne vor acoperi viata, vom auzi un „a fost un om mare, caci s-a sacrificat pentru noi toti”.

Nu. Nu ne sacrificam pentru voi toti. Ne sacrificam pentru cele mai insemnate fiinte din viata noastra. Si o facem din suflet. In ciuda faptului ca se spune ca in razboaie nu au loc sufletele…

~ de Ada pe septembrie 23, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: