Tine minte ca…
Orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
Octavian Paler.
Ada sau ardoarea
"Adevaratele confesiuni nu se pot scrie decat cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar ineca aceasta lume, precum focul meu interior ar incendia-o."
Si ce daca e provizorie? Daca astepti 10 ani si dupa se pare ca e prea tarziu, e vreo consolare ca asteptarea a fost provizorie? Iar daca asteptarea dureaza toata viata, ce? Traiesti o viata asteptand si asta nu poate avea legatura cu frumoasul.
Citatul mi se pare aiurea. A sunat ca „Toate ciupercile sunt comestibile macar o data.”
Este cel mai trist citat din intreaga literatura romana. Pentru ca Paler spune ca oricat si orice ai astepta, nu va veni. Cred ca nu l-ai inteles bine si de aceea ti s-a parut aiurea.
Iti recomand cu caldura cartea „Viata pe un peron” scrisa de Octavian Paler. Vei intelege mai multe despre durerea provocata de o asteptare care dureaza toata viata. Chiar daca e provizorie…
Tocmai asta ziceam, ca mi se pare foarte trist. Iar scos din context, citatul are o tenta optimista (din cauza titlului si a lui „chiar daca”), cu care nu eram de acord.
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
găsisem undeva [în haosul lecturilor – nu îmi aparține!] următoarea formulare:
nimic nu e mai efemer precum acel „pentru totdeauna”, după cum nimic nu e mai trainic decât provizoriul. :(