O leguma printre fructe

Toata viata am fost obsedata de fructe si de ciudatenii. Desigur ca am avut multe ocazii in care mi-a fost dat sa ma oripilez de ambele, dar le-am iubit in final. Stii deja senzatia aia, nu ? Cu cat te socheaza mai mult ceva sau cineva, cu atat te apropii mai tare de el, caci sta in natura ta umana sa fii curioasa. De altfel, sunt si eu o ciudata, avand exagerat de multe fixuri si obiceiuri, iar de reactiile spontane care ma domina nici nu mai aduc vorba. Probabil de-asta ma simt si atrasa de cuvinte, ma joc cu ele, le arunc, le mangai- ma consider o persoana ludica.

Revenind la ideea cu fructele, imi plac! Ce sa mai ocolesc verbul atata, imi plac: piersicile care nu au „par” si care sunt galbene-verzui, necoapte, bananele verzi si mari, ciresele „grase” si negre, visinele acre, gutuile bine ingalbenite si foarte coapte, merele acrisoare, caisele luate direct din pom, strugurii cu boabe rotunde si rosiatice, perele verzi si pepenele rosu de la frigider. Imi plac la nebunie aromele lor si gustul pregnant de FRUCTE, insa nu mananc multe, spre ciudatenia ta si nemultumirea mea.

Apropos de ciudatenii din nou, nu te-ai intrebat vreodata de ce exista ceva sub o anumita forma si nu sub o alta forma ? Ca sa ma intelegi mai bine iti spun ce m-am intrebat eu: de ce e gutuia gutuie ? De ce nu a luat gutuia forma de para ? Am gasit oricum raspunsul intr-o privire verde-albastra, dar am adus subiectul in discutie pentru ca doream ca textul acesta sa fie mai mult un sfat, decat o confidenta. La ce ma refer ? Simplu: nu inceta vreodata sa fii curios/curioasa, caci in asta sta natura ta de om, de copil, nu te transforma intr-o leguma printre fructe. Ai grija de tine!

Publicitate

~ de Ada pe septembrie 2, 2009.