Scrisoare

Draga Mosule,

Nu ti-am scris pana acum. Obisnuiam sa te astept impreuna cu Mos Ene, dormind impreuna sub brad, dar anul acesta am nevoie de tine mai mult ca oricand. Mi-au spus mami si tati ca tu indeplinesti dorintele tuturor copiilor cuminti. Eu, tin sa te anunt, ca am fost cuminte asa ca te rog Mosule.

Ajuta-i pe copiii care nu au un Craciun sa zambeasca macar o data si sa primeasca macar o ciocolata- ajuta-i sa te simta. Si ajuta-i pe parintii care se cearta tot restul anului macar de sarbatori sa se iubeasca. Mai ajuta-i pe cei care mai au cateva luni de trait, pune-le o vorba buna la Doamne Doamne ca sa-i ia alaturi de El. Ajuta adolescentii sa creasca si invata-i sa aiba incredere in ei.

Mos Craciun, nu iti cer cadouri scumpe si nici case luxoase. Da-le celor care au nevoie paine si spiritul sarbatorilor. Da-le tuturor fulgi de nea si sarutari pe obraji. Da-le sanatate si intelepciune. Si-un colind calduros.Iar pentru mine, ca sa nu-mi reprosezi ca nu ti-am cerut nimic, da-i iubitului meu fericire si liniste alaturi de mine.

Cu drag,

Ada, copila ta cuminte.

P.S.: Nu ti-am lasat alaturi un pahar cu lapte si fursecuri, dar ti-am lasat o pereche de sosete de lana, rosii ca sa-ti incalzeasca sufletul.

Medicamente compensate

In loc sa-si ia catrafusele si sa se duca la ea, prefera sa ma minta. Ma indulcea cu presupusele sale plimbari cu baietii, cica jucau fotbal. Probabil ca avea si majoreta dupa el. Nu am avut niciodata dispozitia necesara sa-i spun ca stiam ce facea, cum si de ce. Implica mult prea multe sentimente, trebuia sa-mi pun o masca rigida, trebuia sa pretind ca nu-mi pasa de el.

Eram mult prea proasta. Ca toate cele ce trecusera prin situatii asemanatoare,de altfel. Diferenta era ca nu-i dadea majoretei banii, ci mie. In fiecare sambata, la ora 16 fix (punctualitatea era specifica lui), iesea pe usa, lasandu-ma in urma, la masa la care mancasem impreuna si pe care, alaturi de firimiturile painii casei noastre, stateau (de fiecare data) 200 lei. Eram nevoita sa-mi transform lacrimile in haine noi. Haine pe care desigur trebuia sa le port pentru el. Inca o fac.

Parca suntem doi batrani care se chinuie dintr-un neajuns de pensie sa-si cumpere medicamentele. Dar amandoi le vrem compensate.

Psalm 20

Mi s-a facut inima ca ceara si se topeste inlauntrul meu.

Portret moral

Am pornit pe mare si am ajuns in desert.

Am alergat pe un drum de tara si m-am impiedicat pe autostrada.

Am calcat pe trandafiri si m-am zgariat de o zambila.

Am condus pe bulevarde si mi-au luat carnetul pe trotuar.

Pentru ca sunt om.

Cel ales

Ma intreb daca presedintele ales de romani va putea sa imbratiseze batrana cersetoare de la coltul strazii, nespalata de cateva saptamani. Ma intreb daca va putea el sa ofere siguranta copiilor abandonati in orfelinate sau pe strazi. Ma intreb daca va putea el sa salveze o fata violata intr-o tufa de cei 3 super barbati. Ma intreb daca va putea el sa priveasca sincer in ochi un preot si sa se spovedeasca. Ma intreb daca va putea el sa-i stranga mana unui condamnat la inchisoare pe nedrept. Ma intreb daca va putea el sa dea copiilor saraci un birou si cartile necesare pentru a-si depasi starea sociala. Ma intreb daca va putea el sa construiasca un singur spital in care sa nu se imbolnaveasca pacientii din cauza conditiilor. Ma intreb daca va putea el sa introduca in invatamant profesori demni de meseria lor, care iubesc oamenii. Ma intreb daca va putea sa daruiasca de Craciun un zambet sincer tuturor cetatenilor tarii pe care o conduce. Oare ar putea presedintele ales sa faca toate acestea ? Cred ca imi fac iluzii desarte, sperante care nu ma duc nicaieri. A, sau stati. Asta ne-au promis toti candidatii.

Act

Mi-am pus increderea in niste file de poveste. In cartile pe care le-am citit. In Lolita lui Nabokov. In pamanteanul iubit al lui Preda. In nunta din cer a lui Eliade. In invitatia la vals a lui Drumes. In peronul lui Paler. In raul Piedra a lui Coelho. In geisha lui Golden. In sanctuarul lui Faulkner. In Otilia lui Calinescu. In Michelangelo lui Hall. In torentul lui Desmarest. In interviul lui Borges. In versurile lui Minulescu. In femeile lui Cartarescu. In patul lui Petrescu. In jocul lui Mitru. In disperarea lui Cioran. In opiumul lui Cocteau. In intelepciunea lui Noica. In scrisorile lui Vargas Llosa. In imaginea din oglinda a lui Brown. In istoria lui Balzac.In Notre-Dame-ul lui Hugo. Si am ratacit mai mult printre unii din ei. Am stat de vorba cu omul norocos, dar si cu imaginea dintr-o oglinda sparta a lui Paler. Am ascultat alchimistul, prostituata Maria, vrajitoarea Atena si femeia Veronika a lui Coelho. M-am jucat cu pixelii si cu jurnalele lui Cartarescu si i-am cunoscut adolescenta. Am mai analizat adevarul minciunilor lui Vargas Llosa. Mi-am amestecat tristetea cu ispitele lui Cioran, dar si nostalgiile cu versurile si nuvelele lui Borges. M-am ascuns in spatele unor scrisori de dragoste scrise de Drumes. Am adormit in ultima noapte de dragoste si m-am trezit in intaia noapte de razboi, printr-un act venetian al lui Petrescu. Dar, in ciuda a tot, nu am tradat. M-am indragostit de un om, nu de o poveste.

Tablou in ploaie

Am buzele pictate cu cerneala rosie.

Da.

Cerneala rosie pentru stilouri.

Si a inceput sa se scurga, acum, in ploaie.

Se scurge si carbunele genelor mele.

Si cenusa unor fire de par, date cu fixativul vremii.

Dar se scurge si viata din mine.

Inima mi-e scursa.

Si nu mai e de vina ploaia.

In tacere

Cum era sa-ti spun

ca tineai in mana avantajul

de a fi ramas cu mine ?

Omagiu

Un paragraf dintr-o carte mi-a adus aminte de un act moral al nostru, al tuturor.

Mi-a adus aminte de toti oamenii ce mi-au trecut sufletul, dar si de cei ce mi-au trecut calea.

Mi-a adus aminte de bucuriile ce le-am adus lor, dar si de dezamagirile ce le-am provocat.

Mi-a adus aminte de lucrurile pe care n-am apucat sa le fac, de omagiile pe care n-am apucat sa le aduc, de cadourile spirituale pe care n-am apucat sa le daruiesc.

Impartasind acest paragraf, voi compensa. Sper. Si luati aminte ca…

„In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. A stii totul inseamna a ierta totul. Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare. De ce am cere mai mult decat Dumnezeu ?”

Drumuri

- Am zis ca plang pentru ultima oara.

- Si ce ai mai zis ?

- Am zis ca plec. Si ca nu ma mai intorc.

- Si ce ai facut ?

- M-am ratacit cand am plecat, si de teama, m-am oprit la mijlocului drumului si am inceput sa plang. Ochii ma dureau, asa ca m-am ridicat si m-am intors. M-am gandit ca trebuia sa ajung undeva.

- De ce ?

- De ce m-am intors ?

- Nu. De ce te-ai gandit ca trebuia sa ajungi undeva ?

- Pentru ca toate drumurile duc…

- Toate drumurile duc undeva, atata timp cat tu ai taria sa te ridici si sa mergi inainte. Nu inapoi.

- De ce imi reprosezi acum ? Am venit la tine, pentru ca desi m-ai ranit si ai fost motivul hotararii mele de a pleca, stiam ca ma vei primi cu bratele deschise.

- Spune-mi, te rog… Tu ai primi pe cineva cu bratele deschise daca ti-ar tranti un „plec” in conditiile in care tu ai aseza pe acel cineva pe sufletul tau ?

Ea tace.

- Nu sunt absurd. Nici rau. Doar ma doare. Si ma doare tare. Nimeni nu ar pleca daca ar iubi cu adevarat.

- Iarta-ma…

- Te-am iertat destul. Si mai am sa-ti spun ceva inainte sa plec si eu la randul meu. Toate drumurile duc la omul pe care il iubesti, insa tu ti-ai dat seama de asta mult prea tarziu. Eu nu te mai pot iubi. Am plecat deja.

El se indeparteaza. Ei i se inlacrimeaza ochii.

- Cand te vei intoarce, eu te voi primi cu bratele deschise…